Dorinţele decolorate şi-au pus astăzi o panglică roz pentru a simula împlinirea, dar din sertarul uitat, amintirile şi-au spart învelişul ce ducea spre destinaţiile hărăzite, ciripind lenea unor vise ştrengare şi un ger al unei nepăsări temporare. Felia de pepene a unui cer de dimineaţă s-a avântat spre fereastră cu o oarecare şovăire, iar mănuşa roşie pierdută-n noapte s-a ivit prin albul zăpezii, dând impresia că atingerea ei murdară a pângărit imacularea întinderii hibernale, fără pricină. M-am recules în faţa unei farfurii cu supă caldă şi am permis ochilor s-admire sărutările uzate dintre frunza răzleţită şi pierdută printre troiene şi vântul tăios al unui boboc de iarnă ce făceau act de prezenţă şi alergau după libertatea luminii. Apoi, am realizat că este doar o altă ipostază din noianul curgerii neîntrerupte a timpului. 🙂
Joaca a început la psi words. Vă salut pe toţi! 🙂
Randurile tale m-au facut sa zambesc…arata optimism…
Ai surprins trairea de-o clipa..Frumos! :))
o altă ipostază din noianul de curgeri a timpului… 🙂
și zâmbesc cu tine.
Timpul, nu e numai cel care "adună şi socoate" plecări, sosiri şi ne încadrează în context, ei bine, timpul ăsta nu e doar separaţie, ci şi reculegere…
Lolita foarte frumos iar muzica ta m-a purtat cu adevarat!