Răspuns la statuia lui psi! Postarea lui psi mi-a oferit sursă de inspiraţie, deci mi-e greu să o numesc plagiat… Simt că nu este! 🙂 Textul a fost scris într-un comentariu, dar mi-am dorit să-i ofer spaţiu şi aici… Enjoy! 🙂
Din ce abisuri de marmură ai ieşit la lumină şi ce menestrel iscusit ţi-a cântat amorul maculat? Ca o Monalisă enigmatică, cu murmurul catifelat al pielii tale translucide ai încântat şi mângâieri diafane şi priviri hulpave ale admiratorilor tăi. Recunosc că eu sunt cel mai înfocat admirator al tău…
Din marginea cărei lumi ai fost zămislită şi mustul căror încercări le eşti rod? Postura ta mândră de madonă e metamorfoza ce o suferă granitul, scos de mâini dibace din adâncuri. Dalta meşterului a sculptat un chip drag din minte, lăsând în mlaştini ale subconştientului, durerea creaţiei. Posteritatea îi va fi cândva recunoscătoare…
Ai venit acum, luminoasă şi sublimă ca un vis! Te întâmpin cu drag!
Cel mai înfocat admirator al tău
Duzina de cuvinte mi-a oferit prilejul să visez… Mulţumesc! 🙂