Parfumul unei flori rare de noiembrie – Poveste parfumată

Scrisoare deschisă 
Fumul difuz din inima munților împrăștiat peste vârfuri de brazi,  culorile de pe coama lor pictate în nuanțe ce doar visul le are şi parfumul amărui al toamnei pline, vestea un nou început de noiembrie, încărcat de tot atâtea promisiuni îndrăzneţe.

Este ştiut că orice început are în el încărcătura aceea pozitivă, aerul acela bogat în arome feerice şi încet, apare şi curajul necesar pentru a încerca explorarea.

Acest început de noiembrie a fost blând, calin, solar şi ne-a alintat cu temperaturi calde, aproape de vară, ne-a oferit vise colorate cu frunze scorţoase cu parfum de papirus vechi, drept răspuns la rugămințile noastre, atunci când şi-a extins paleta cromatică peste tot în jur, flirtând cu noi. Evident că, în aceste momente nu poţi fi atât de insensibil încât să te ascunzi în spatele unor pereţi reci sau a unui monitor impropriu. Când soarele îţi zâmbeşte radios la fereastră, preferi şi alegi să ieşi în aer liber, să colinzi aleile împodobite cu covoare multicolore, să inspiri şi să expiri, să fii pur şi simplu.
Toamna are un farmec irezistibil, cerul are nişte culori filtrate, de vis, soarele te mângâie blând pe frunte, vântul se joacă zburdalnic prin păr, iar când ploaia şi frigul ne alungă de pe străzi, putem privi melancolici de la fereastră valsul amețitor al frunzelor, alături de o cană aromată de ceai şi de o carte bună.
Cred că este prima dată, după mult timp, când găsesc răgazul să-mi ordonez gândurile sub forma unei scrisori cu dedicație, pentru o persoană unică. Noiembrie pentru mine a avut mereu o semnificație aparte. A însemnat sărbătorirea acelei flori rare, care este mama. Deşi anii şi-au pus amprenta pe chipul ei, frumuseţea ei este încă vie, iar ochii de smarald  chiar dacă mă privesc din spatele unor lentile improprii în prezent, nu reuşesc să ascundă sclipirea diafană şi jucăuşă dintotdeauna. O simt la fel de tânără şi grija ei pentru noi este la fel de mare ca întotdeauna. Părul cândva lung stă aşezat cuminte în diverse tunsori, uneori prea scurte. Gândurile ei spontane ce se strâng în întrebări menite să rezolve dileme existenţiale, țâșnesc cu repeziciune ori de câte ori calc pragul casei părintești.  Ştiu că nu voi avea niciodată cuvinte suficiente pentru a-mi arăta dragostea faţă de ea, prima fiinţă care mi-a zâmbit şi mi-a arătat drumul în această lume. Pentru o mamă nu este suficient să audă la telefon că eşti bine, ci trebuie să aibă în faţă dovada concretă, să constate, să palpeze şi eventual să investigheze.
Deşi îndelung ocupaţi sau preocupaţi de griji mărunte, transformate nu arareori în probleme reale ce par insurmontabile, sau despărţiţi de distanţe mari, poate uităm să trecem pragul celor care ne-au dat viaţă şi să le oferim fericirea de a ne avea în preajmă, de a le adresa o întrebare sau un cuvânt, să ne lăsăm cuprinşi în braţe şi sărutaţi ca atunci când eram mici, sau poate de a le fi sprijin atunci când au nevoie. Sunt lucruri atât de normale şi fireşti, dar unii uităm de ele sau ne aruncăm în balta grijilor cotidiene şi ne lăsăm sufocaţi de ele. Dragostea de mamă este cel mai puternic remediu contra relelor de orice fel. Ce poate fi mai calmant decât îmbrăţişarea ei, decât palma aşezată pe fruntea ta înfierbântată, decât dojana sinceră atunci când o meriţi?
Toamna aceasta arămie este un omagiu pentru tine! Îţi ofer în dar toate aceste culori şi aceeași dragoste ce ţi-o port dintotdeauna! Voi fi mereu fiica ta devotată şi iubitoare! Nu îţi cer în schimb decât să ai încredere, curaj şi să mă primeşti la fel de călduros ca întotdeauna! 
Parfumul lunii noiembrie va fi mereu unic pentru că tu eşti o floare rară! Te iubesc şi te respect şi îţi voi spune  La mulţi ani la fiecare sfârşit de noiembrie!
Cu drag,
fiica ta

“Când părinţii fac lucrurile într-un anumit fel, pentru copii acela este felul în care trebuie făcute. Atunci când copilul îşi vede zilnic părinţii comportându-se disciplinat, sobru, cu demnitate şi având capacitatea de a-şi ordona propriile vieţi, el va ajunge să simtă până în străfundurile fiinţei sale că acela este adevăratul mod de a trăi.” M. Scott Peck – Drumul către tine însuţi



Poveştile parfumate au început la Mirela.
Au mai scris: Anca, Silving, Carmen, Pandhora, Vienela, Karmapolice, Gabi, Minnie, Diana, Lili3d, Sara, Poclid Roxana Simona, Elly, Lolita

Anonim

Ufffff!!
Mi-ai umplut ochii de lacrimi! Sa-ti traiasca mama si sa te bucuri de ea mult timp de acum înainte!
Fiica mea e departe, dar abia astept sa vina acasa de craciun!
Ai scris atat de frumos si fara sa vrei mi-ai atins si mie inima, pentru ca si eu sunt nascuta în noiembrei, la început, iar uneori si fiica mea cand o prinde dorul rau îmi scrie cate-o scrisoare.. deschisa!
La multi ani înca o data mamei tale!

pandhora

pentru fiecare dintre noi mama nu poate fi decat o floare rara asa cum atat de frumos ai scris…
deosebita postarea ta prin caldura si tandretea care razbate printre randuri o data cu toamna din luna noiembrie…
o noapte frumoasa de noiembrie iti doresc!

elly weiss

Minunat mod de a-ti cinsti mama si parintii, in general!
Frumoase si profunde sentimentele ce ne leaga de mame! Pentru mine ele imbraca o putin alta culoare si forma, cu nimic mai prejos insa, pentru ca eu mereu am avut pe mama langa mine deoarece locuim impreuna. Deci perceptiile mele sunt cumva in alt fel. Mama mea are mereu la indemana dovada aceea concreta 🙂
Insa orice forma ar imbraca, sentimentele de pretuire fata de mama sunt general valabile 🙂 Pentru orice copil.
Frumos mod de aboordare a temei!
La multi ani si multa sanatate iti urez pentru mama ta, in sfarsit de noiembrie! 🙂

O saptamana bogata in realizari sa ai!

Mirela

Superbă declarație a unei fiice către mama iubită! Ai dreptate, părinții sunt exemplul viu al comportamentului copilului și dau socoteală pentru asta. Plus că terbuie să-i arate zilnic dragostea prin fapte, nu vorbe. Foarte frumos ai scris și teribil de adevărat, dragă lolita. Te felicit!
”Parfumul lunii noiembrie va fi mereu unic pentru că tu eşti o floare rară! Te iubesc şi te respect şi îţi voi spune La mulţi ani la fiecare sfârşit de noiembrie!” Deosebit, emoționant!
Să ai o zi senină! 🙂

Anca

Foarte frumoasa scrisoarea deschisa catre cea care ne da viata si cea care ne conduce primii pasi in viata.
Adevarul e ca valtoarea vietii ne face sa ne departam de ea, fiind si natural prin maturizare, dar totul e, sa nu uitam de ea, de ei, parintii nostri.
La multi ani!

vienela

Emotionant mod de a-ti omagia mama! Ai dreptate, toata puterea de la mama o luam, tot curajul de a infrunta lumea. Si sprijin la nevoie tot acolo gasim.
La multi ani mamei tale!

OchiiVerzi

Pe mine m-ai dat gata din primele randuri, prin simplul fapt ca mi-ai desenat peisajul de munte. Ai facut o trecere foarte interesanta de la tema acestui weekend la cea mai scumpa faptura din viata ta. O zi frumoasa!

Lasă un răspuns