Parfumul seducţiei

Dintre bizarele făpturi ce se plimbă pe bulevardul vieţii,
ascunse sub umbrele colorate şi grăbite de stropii reci, tăioşi şi răcoarea
unei toamne ireale, am recunoscut un chip iubit!
L-am recunoscut după plăcerea cu care inspira mireasma
aceea curată şi limpede a ploii amestecată cu parfumul copacilor ce se scuturau
de podoabă şi îmbibau aerul şi după felul în care contempla graţia florilor
plecate asemenea unor aripi strânse de fluture mic sub greutatea boabelor de
mărgăritar ce cădeau din zenit.
Atunci am simţit dorinţa de a deveni una cu subiectul pasiunii,
care e proprie iubirii. Parfumul acela pasional m-a invadat şi m-a subjugat. Chiar
aveam impresia că are super-puteri nebănuite, mă cucerea
încet. Îmi intra pe sub piele! Se insinua cuminte pe sub hainele mele şi mă
curta asiduu. Ştiam că este de la Coty Cosmetics! Îl recunoscusem! Era un parfum puternic, invadator, masculin
care a acţionat ca un animal sălbatic se ce repede şi muşcă. Închideam
ochii şi vizualizam acea picătură care cuprindea o explozie neaşteptată de
floare de bergamotă, măr şi piper care mă înnebunea de plăcere.
Volatilul mă
purta într-un mix divin de lemn de cedru, patchouli şi ambră ce îi completa puterea
de seducţie.
Era un parfum după care îl recunoşteam în mulţimi de oameni şi mă chema subtil,
mă ademenea cu braţe invizibile spre cel care îl îmbrăca aşa de firesc. Parcă era
un SuperPlayboy înnăscut! 
Apoi, l-am apucat de mână şi am alergat ca doi nebuni
pe străzile pe care alunecau frunze multicolore, interfeţe ude de umbrele
colorate şi chipuri pestriţe de oameni, pentru a căuta pădurea plină de vise a
verii trecute. Era mit sau realitate? Cred că era doar o întâlnire mereu nouă dintre sentimentele noastre constante, dar provocatoare…
Te caut mereu, sunt flămândă de tine! Mi-e foame de buze cărnoase cu
gust de fruct copt, mi-e dor de pădurea verde şi iarba ce se întindea între
noi. Când se va opri acest tumult, iureş al trecerii anotimpurilor ce ne
desparte clipele de beatitudine? Totul e un sprint!  Mergem în fugă, iubim
în fugă, dormim în fugă. Apropos ştii ca a venit toamna? E toamnă şi din nou mă
cuprinde acel vârtej ameţitor de emoţii ca la fiecare început de vals al
frunzelor. Aş vrea ca acest tumult în care ne ducem viaţa să stagneze pentru că
e doar o iluzie faptul că ne descurcăm în labirintul lui. Mi-aş mai dori ca să
ne gândim măcar din când în când la frumuseţea din jur. Să ascultăm glasul
naturii, să vedem cum creşte firul ierbii sau să facem o plimbare simplă în
pădure înconjuraţi doar de alaiul de frunze foşnitoare. Covorul moale şi paleta
cromatică din jur, doar ele, ar trebui să ne facă să ne oprim măcar câteva
clipe pentru a inspira miresmele umede şi amărui inundate de un fum abia
perceptibil şi învăluite de o ceaţă răcoroasă ce dă pădurii un aer de basm.
Vântul plăpând de toamnă să dezmierde după-amiezile petrecute în natură. Să ne
uităm apoi în jur, să atingem frunzele scorţoase şi pictate în culori de vis,
să ne odihnim lângă trunchiul unui copac din inima pădurii, să ascultăm
liniştea profundă sau respiraţia caldă de lângă noi. Ce este mai frumos decât să fugi cu cea sau cel pe care îl iubeşti, să uneşti fantezia călătorului, hoinarului cu constanţa afectivă? 
Şi, odată regăsiţi în mijlocul naturii, am putea să ne dedăm unei
pasiuni atât de omeneşti, să fim un întreg. Să ne strângem unul în altul şi să
fremătăm încet într-o caldă linişte, abia gândind, înfiorându-ne uneori cu un
sărut, legănându-ne într-o dilatare luminoasă a fiinţei noastre şi strigând la
unison dorinţa noastră. Ţelul suprem ar fi să ne lăsăm răsuflările să
dialogheze pe note diferite, în ritmul potolit al respiraţiei sau sacadat, după
ritmul inimii, într-un volatil de vis imprimat în tegumentul nostru.
Atunci paragina şi griul din jur
nu ar mai părea aşa de întunecate, atunci lumina care mai ieri avea sclipiri
jucăuşe ar fi mai strălucitoare şi mai caldă, atunci plecarea păsărilor în zări
îndepărtate nu ar mai fi aşa de dureroasă, atunci poate am fi mai aproape de
noi, am iubi cu adevărat!
Text scris pentru competiţia Superblog 2013, proba numărul 8. Vă salut cu drag pe toţi! 🙂

Lasă un răspuns