Fiori adolescentini

Soarele văratec era necruţător lansând promisiuni în orice colţ verde de parc şi scruta circumspect orice start de chiul, ca un veteran al lâncezelii ce era, dar liceenii erau nevoiţi să meargă la ore şi să înveţe cu spor. Oricum era inutil să încerce vreo evadare, pentru că, profesorii de serviciu erau ca vulturii pe cer, la intrarea în liceu, iar nea Pandele, paznicul de la poartă era din tagma lor. Mirela şi Cătălina erau prietene bune, deşi la clase diferite. Fiecare avea ceva numai al ei, cu tot cu vise şi idealuri, ca orice adolescent care se respectă. Una dintre ele era la clasa de limbi moderne, iar cealaltă la filologie. Prietenia dintre ele s-a înfiripat firesc, dar în cadrul unei serate dansante. La acel liceu se organizau sporadic şi seri cu muzică, spre deliciul tinerilor doritori şi de distracţie, nu doar de învăţătură. Era un respiro dorit şi apreciat de cei care erau buni şi la învăţătură. Mirela şi Cătălina s-au cunoscut prin intermediul unei fete, iar de atunci erau nedespărţite. Prin pauze se întâlneau mai mereu, fiind oprite doar de un etaj. Colindau holurile, mergeau în vizită la alte clase, spuneau glume, discutau, iar în ultimul timp ajunseseră să pândească şi băieţi. De obicei mai mari decât ele! Era mai fascinantă căutarea detaliilor despre băieţii mai mari şi de la clase de real, eventual, care păreau inaccesibili. Culmea este că au ajuns în situaţia paradoxală de a se îndrăgosti de acelaşi băiat. Treceau zilnic prin faţa clasei lui, îl spionau şi adunau amănunte despre ce cuceriri a mai făcut, la ce concursuri şi  activităţi a mai participat. Totul a început inocent, în seara în care el a prezentat balul bobocilor. Era elegant, natural, cu părul şaten deschis şi cu o dantură perfectă. Zâmbea mereu, iar ochii lui negri parcă erau nişte mure în pârg. Pe atunci Mirela şi Cătălina suspinau fiecare în alt colţ şi-l admirau pe Făt-Frumosul de la matematică-fizică, în tăcere. Nu ştiau că Vlad era deja cuplat cu o colegă de clasă şi tare au mai suferit când au aflat. Colega era frumoasă ce-i drept, dar un cusur tot i-au găsit: avea probleme cu tenul. Avea un păr lung impresionant, un corp de zână minionă, iar el era înalt, tras prin inel de zvelt, iar faptul că ieşeau împreună prin oraş şi erau uneori impreună şi pe holurile liceului, nu le-a descurajat pe cele două fete unite prin aceeaşi suferinţă, să viseze. Şansele ca să se uite măcar la una din ele erau destul de restrânse, fiind deja ocupat. Era o enigmă cum de se uita la o fată cu probleme aşa evidente cu tenul. Ştiau că majoritatea adolescenţilor au la un moment dat neplăceri de acest gen, dar faptul că ele au fost încă ocolite de probleme mai grave, le făceau extrem de răutăcioase şi intransigente. Se protejau pentru a avea o piele sănătoasă şi un chip luminos cu gama Gerovital Stop Acnee de la firma Farmec, în care aveau o încredere oarbă, fiind folosită de generaţii în familiile lor şi în plus, aveau şi o alimentaţie echilibrată. Oare fata aceea nu ştia toate acestea? La o privire mai atentă chiar era drăguţă. Acnea îi distribuise câteva pete roşii pe chip, destul de inestetice, iar trăsăturile frumoase ale feţei erau estompate în acest fel. Păcat! În rest, era absolut adorabilă, deşi cu doi ani mai mare decât ele.
Iniţial li se crease şi impresia că Vlad este extrem de arogant şi superficial, dar aflând amănunte de genul că a luat locul II la olimpiada de engleză şi locul I la cea de matematică, că în timpul liber cântă şi la chitară, curiozitatea lor era la cote alarmante. După ceva timp ajunseseră să-l ignore pentru că părea oarecum plin de sine, genul de puşti isteţ care făcea preselecţii pentru prietenii. Vorbea cu toată lumea, dar de fapt se iubea pe sine cel mai mult. S-au întâmplat şi două evenimente oarecum intrigante, iar cele două prietene nu ştiau cum să procedeze. Mirela de exemplu, era de serviciu la uşă la liceu în una din zile, iar clasa lui Vlad tocmai avusese ora de sport. Elevul de serviciu nu are voie să dea drumul nimănui până nu se sună de ieşire, dar unii băieţi de la mate-fizică au speculat faptul că este o fată la uşă şi au început să facă presiuni. Mirela era fermă pe poziţie, iar când Vlad a vrut să treacă pe lângă ea, s-a interpus şi urmarea a fost o ciocnire între cei doi, cu o prindere în braţe a fetei de către băiat. Ceva s-a întâmplat atunci, pentru că în ziua următoare Vlad a invitat-o pe Mirela în oraş. Mirela era oacheşă şi avea nişte trăsături de amazoană, deci nu trecea chiar neobservată…
Cătălina păţise ceva la fel de ciudat la o festivitate de decernare a unor premii în cadrul unor concursuri şcolare, când Vlad, deşi cu prietena nedespărţită pe lângă el, s-a apropiat de Cătălina şi i-a şoptit că ar vrea să se întâlnească. Fetele s-au destăinuit una alteia şi au conchis că Vlad este un Don Juan, care le face pe fete să sufere. De ce îşi dădea întâlniri cu două fete deodată, deşi avea prietenă? Colega de clasă era doar de faţadă, pentru ca el să se întâlnească cu cine vrea? Erau prea multe enigme, iar Vlad nu părea în nici un fel afectat. Juca teatru ca un actor consacrat. Strategia de abordare a problemei era complicată. Necesita o documentare laborioasă şi o viziune îndrăzneaţă! Ce era de făcut?
Prima dată era de datoria lor să o pună în gardă pe veşnica prietenă… Cum să facă acest lucru fără să o rănească? Dificil! S-au gândit că cel mai bine ar fi să se împrietenească cu ea, să afle detalii şi apoi să acţioneze. Momentan nu se întâlniseră niciuna din ele cu Vlad, dar visau şi suspinau după el în continuare, ca două gâsculiţe fără minte.
Ocazia s-a invit într-o zi superbă, când se sărbătorea ziua oraşului şi toată suflarea era în centru, în faţa catedralei. Cei doi amorezi erau prezenţi la apel, nu lipseau de la nici un eveniment marcant al urbei. Fetele erau şi ele împreună şi s-au apropiat de colega enigmatică. Cei doi se îmbrăţişau, vorbeau, erau numai zâmbet şi soare. Ciudat! Cum să procedeze? Erau camuflate de mulţimea oamenilor, dar nu se puteau apropia prea mult pentru a nu fi observate şi a ridica suspiciuni…
Exact când doreau să se retragă discret, Vlad s-a gândit să-i cumpere o pungă cu floricele de porumb colegei, de la un stand stradal. Fetele s-au apropiat şi au intrat în vorbă:
– Bună! Mi se pare că te cunosc de undeva! Eşti cumva la Liceul Mihai Eminescu?
– Bună! Da! Sunt în clasa a XI – a C!
– Noi suntem, Mirela şi Cătălina în clasele a IX – a E şi  respectiv F!
– Aaaa! Am uitat să vă spun numele meu! Sunt Amalia! Îmi pare bine de cunoştinţă!
– Şi noi suntem încântate! Poate ne vedem la unul din cluburile şcolare! Eşti înscrisă la cenaclul de poezie?
– Da, sunt! Chiar dacă sunt la mate-fizică, îmi place poezia!
– Perfect! Miercuri este prima întâlnire de cenaclu şi poate mai vorbim acolo! aruncă Mirela în grabă, observând apropierea lui Vlad. Pa!

– Pa! Mi-a părut bine!
Ziua în care urmau să se întâlnească a venit parcă prea repede. Însă, Mirela şi Cătălina nu se aşteptau ca şi Vlad să participe la cenaclul de poezie. Amalia le-a abordat, iar Vlad a fost intrigat de discuţiile lor aprinse. Oare ce vorbeau ele cu atât patos?
– Mă bucur că ne-am întâlnit! Poezia este pasiunea mea, iar faptul că îmi fac şi prieteni noi e mai mult decât speram! spuse zâmbitoare Mirela.
– Şi eu sunt entuziasmată, de fiecare dată când în clubul nostru vin debutanţi! completă Amalia.

– Astăzi am fost la magazin ca să-mi cumpăr nişte produse noi pentru ten, se aventură Cătălina să spună… Am avut ceva probleme cu tenul şi de fiecare dată am apelat cu încredere la produsele firmei Farmec. Ca să fiu sigură că nu voi mai avea surprize neplăcute, am cumpărat mai multe produse: un baton corector purificator, o cremă sebo-reglatoare, un fluid antiseptic purificator, un gel spumant antimicrobian şi o cremă ultra-activă numită chiar Stop Acnee.

– Nu ştiam că sunt atâtea produse destinate problemelor tenului! spuse Amalia cu privirea în jos. Eu nu prea am cu cine să discut despre toate acestea de când nu mai am mamă. Îmi este cam greu să-i explic tatei, dar ştiu că am ceva probleme cu tenul…
Mirela şi Cătălina au schimbat scurt nişte priviri şi au deviat oarecum firul discuţiilor. Au simţit că nu mai este cazul să-i spună de Vlad şi invitaţiile lui.
– Să ştii că poţi discuta oricând cu noi, despre ce vrei tu! Chiar dacă suntem mai mici, avem viziuni măreţe! glumiră fetele, cu nişte zâmbete ce se întindeau pe toată faţa, până la urechi.
– Mâine aveţi vreun program? Vreau să merg şi eu la magazinul acela! Tata mă întreabă mereu ce să-mi cumpere şi tocmai cred că am găsit un răspuns! Trebuie să-mi rezolv problemele cu tenul!
– În patru săptămâni vei fi ca nouă! Garantăm noi! Sunt produse de calitate, româneşti 100% şi merită!
Soarele le-a însoţit mândru pe străzile oraşului, încercând să detensioneze întâlnirea. Erau puţin intimidate de faptul că o fată mai mare le acorda atenţie, iar gândul că va veni cu Vlad le îngheţa sângele în vene. Întâmplarea a făcut ca Amalia să vină singură şi să fie extrem de veselă, deschisă şi ceea ce adolescenţii numesc, de gaşcă. Astfel, între Amalia şi fete s-a dezvoltat o prietenie sinceră, care a rezistat chiar şi atunci când Vlad şi-a dezvăluit adevăratul caracter, sau când fetele au simţit şi ele primii fiori adolescentini ai dragostei, cu băieţi diferiţi, bineînţeles şi când, din păcate, au ratat primele lor întâlniri datorită unor coşuri neprogramate. Coşurile îţi pot strica ziua, dar Amalia a fost de data aceea pregătită cu stoicism să le ajute, să le susţină şi să le ofere produse pentru acnee.  E bine să ai nişte prietene de nădejde, la nevoie…
Fetele sunt bune prietene şi astăzi, din ce se ştie. Amalia este doctor pediatru, iar Mirela şi Cătălina economistă, respectiv actriţă. Se întâlnesc încă şi se ajută în momente dificile, ca orice prietene care se respectă.
Viaţa are nişte drumuri aşa de sublim răsfirate şi care intersectează destine, exact atunci când trebuie…

Text scris în cadrul competiţiei Superblog 2013, proba 15! Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! 🙂

user pluisje666
Diana

E atata gingasie in aceasta poveste! Trecand peste amanunte as zice ca – intr-un fel – produsele Farmec au stat la baza acestei prietenii frumoase si durabile!
Cu adevarat: incurcate par, uneori, itele Destinului! Au pornit cu gand razboinic si au primit in schimb o prietenie! 🙂
Zile fericite iti doresc! Cu drag!

Vienela

La mine a fost chiar mai rau odata… Cea mai buna prietena a mea avea un iubit pe care eu nu puteam sa il sufar. Ei bine, acest iubit al prietenei mele o scotea in oras, dar avea grija sa imi faca mie curte sub privirile ei. Oricat l-as fi respins, el continua sa imi sufle in ceafa. 🙂
Si mai avea si fata plina de cosuri. :)))))

Lasă un răspuns