My American Dream

Se spune că într-o viaţă trebuie să faci multe lucruri importante, printre care să plantezi un copac, să laşi măcar un urmaş, să construieşti o casă, să vizitezi un loc minunat. Toţi ne dorim să facem lucruri fabuloase şi să rămânem cu amintiri de-o viaţă. Scheletul pe care se clădesc aceste amintiri porneşte de la lucrurile simple, autentice şi făcute din suflet. Orice lucru făcut din suflet are mai multe sanşe să fie memorabil, să fie frumos aşezat, sedimentat în sertarele cu amintiri. Perioada de studenţie ne oferă multe oportunităţi să descoperim, să ne găsim esenţa, drumul şi să facem alegeri care ne vor ajuta să creştem. Într-o lume tot mai preocupată de aparenţe, de senzaţional, se uită de fapt că noi suntem nişte căutători de comori, nişte fiinţe perfectibile şi cu o capacitate uimitoare de a fi fabuloşi. Afirm acestea gândindu-mă la destinul marelui actor Peter O’Toole care spunea: „Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Şi a fost unul din cei mai extraordinari actori ai istoriei cinematografice, având nişte roluri memorabile. Toţi avem acest drept, de a fi extraordinari, dar uităm în tumultul şi zgomotul încercărilor. Multe vorbe din bătrâni spun că e bine să profiţi la tinereţe de unele oportunităţi, pentru a nu avea regrete spre sfârşitul vieţii.
Am fost o studentă obişnuită, cu preocupări studioase, dar am apreciat şi momentele de respiro, de distracţie. În acea perioadă am aflat şi de programul intercultural Work and Travel, Vacanţe Speciale, organizat de Departamentul de Stat al Americii, care viza mobilitatea studenţilor la zi într-o locaţie aleasă de ei înşişi, pentru a lucra şi a călători, o modalitate eficientă de a îmbina utilul cu plăcutul. Condiţiile de eligibilitate urmăreau studenţii sau masteranzii la zi, ai unor universităţi de stat sau particulare acreditate, care cunosc limba engleză cel puţin la nivel conversaţional şi cărora le place să lucreze pe timpul verii în industria turismului sau a serviciilor.

Coincidenţa a făcut ca să fiu interesată de studiul culturii şi limbii engleze, iar acest program îmi oferea ocazia să-mi exersez cunoştinţele teoretice şi în practică. Era prea tentant, iar relatările prietenilor m-au convins că trebuie să acumulez această experienţă. De fapt, era ceea ce-mi doream, să mă cunosc mai bine, să-mi testez limitele, să mă descurc singură într-o ţară străină, să mă întreţin fără ajutorul părinţilor. Totul pare imposibil prima dată, dar provocările, sunt ceea ce eu numesc, zarurile pe care ghiduşiul destin le aruncă în calea ta, iar tu trebuie doar să le ridici şi să le descifrezi mesajul. Îmi stăruiau în minte secvenţe din Beverly Hills şi Melrose Place, seriale din adolescenţa mea, iar dorinţa mea era şi mai arzătoare. Până nu încerci şi nu te convingi singur, nu poţi ca să ştii adevărul. Poţi doar să presupui, să vezi trunchiat o parte din el, iar frumuseţea atunci poate fi doar o iluzie, o himeră. Hotărârea a fost luată şi eram pregătită să înfrunt cu stoicism interviul de viză care a avut loc la Ambasada S.U.A. din Bucureşti. Mare a fost bucuria mea când am aflat că voi fi acceptată în acest program. Visul meu american devenea realitate. Tărâmul făgăduinţei mă primea cu drag şi îmi deschidea poarta spre locaţii de vis cum ar fi: New York, Podul Golden Gate, Cascada Niagara, Marele Canion, Statuia Libertăţii, Las Vegas, Los Angeles, Miami, Walt Disney, Yellowstone, Madame Tussauds, Washington DC, San Francisco, Muntele Rushmore, Denali National Park, insula Cayman, Ocean City şi multe altele. Mi-a fost foarte greu să mă hotărăsc unde voi lucra aproape patru luni de zile, dar am ales în primul meu an Venice Beach în speranţa că voi vedea locaţiile în care se filmează Californication, un serial ce-mi relaxează unele seri. Fiind primul an, eram hotărâtă să strâng nişte bani pentru a călători prin America. Am găsit două job-uri, una de vânzătoare într-un magazin de suveniruri unde eram nevoită să scriu şi mesaje pe tricouri gen I love Venice Beach! sau Get familiar with Hank Moody!, personajul principal din Californication, ceea ce mă bucura nespus. Serile mi le petreceam cu prietenii de acolo prin oraş şi mereu eram emoţionată la gândul că mă voi întâlni cu preferatul meu, actorul David Duchovny. Casele cu designul lor fascinant, grădinile din jurul lor şi relaxarea americanilor obişnuiţi m-au impresionat cel mai mult. Mentalitatea sănătoasă şi feţele radioase, zâmbetul gata pregătit în orice ipostază erau nişte afrodisiace perfecte pentru zilele prea aglomerate şi obositoare. Fascinaţia pe care o aveam pentru mixul cultural, al tradiţiilor şi civilizaţiei s-a consolidat, odată intrată în lumea tuturor posibilităţilor, aşa cum e cunoscută America. Am călătorit suficient, în puţinul timp liber pe care l-am avut, uneori lucrând şi 15-16 pe zi. O săptămână am alocat-o doar călătoriilor. Mai ales, am făcut tot posibilul să ajung la Cascada Niagara şi să văd Marele Canion, după ce am vizitat Los Angeles cu vestitul Hollywood, deşi am cheltuit substanţial din economiile mele. Am considerat că este o investiţie pentru viitor.

O mare ocazie pentru călătorii sunt şi escalele care se fac în drum spre America, în marile capitale ale Europei: Londra, Paris, Lisabona, Amsterdam, Varşovia, Istanbul, unde ai timp să interacţionezi şi chiar să vezi un pic din frumuseţea lor, dacă eşti destul de vigilent şi rapid pentru a găsi poarta de îmbarcare în timp util. Al doilea job era într-un parc de distracţii unde supravegheam urcarea şi coborârea în carusel şi ofeream bilete de acces. Am avut ocazia să mă distrez şi în primul an, dar cel de-al doilea a fost mult mai reuşit, situându-mă într-o staţiune montană, ca recepţioner. Provocarea a fost că am vorbit la telefon şi face-to-face, cu clienţi care erau americani şi m-am descurcat foarte bine. Locaţia a fost în South Bristol, Bristol Mountain şi astfel am avut ocazia să vizitez fascinantul New York în timpul liber, fiind oarecum în apropiere.

Pot afirma acum că tot ce este prin filme e reflexia fidelă a realităţii. Mi-am dorit mult să înot alături de delfini, pe care mereu i-am iubit pentru inteligenţa şi delicateţea lor, iar visul meu a devenit realitate pe insula Cayman. M-am întors acasă mai matură, mai responsabilă, mai plină de experienţă, iar la CV-ul meu este un plus faptul că am fost implicată în două programe interculturale.

Prietenii mei m-au întrebat ce job-uri sunt căutate, iar eu le-am povestit despre experienţa mea americană, menţionându-le că pot găsi ocupaţii diverse, în funcţie de nivelul de vorbire al limbii engleze sau de abilităţile fiecăruia: waiter, waitress, kitchen utility worker, spălător de vase, recepţioner, bucătar, cărăuş, debarasator, vânzător, guest room attendant, cafe worker, cashier, host, hostess, resort worker, bartender, paznic, salvamar şi multe altele. De asemenea, pentru cei care vor să călătorească mai mult, sunt destinaţii speciale, uimitoare, nişte oferte turistice tentante: Cuba, Hawaii, Caraibe, Insulele Cayman, Bahamas. Ca sfaturi pentru ei, le-am recomandat o dispoziţie de zile mari, optimism, pregătire pentru diversitate şi curaj pentru depăşirea barierei lingvistive. Unele diferenţe culturale s-ar putea să-i şocheze, dar trebuie să se adapteze. Last advice, but not least: Use common sense and you’ll be fine!
Work and Travel sunt varianta cea mai bună pentru cei care îşi doresc să muncească şi să călătorească într-o ţară care şi-a câştigat un renume din a fi unită, independentă şi un tărâm al făgăduinţei! Aplică şi tu şi vei fi printre cei care vor povesti copiilor, nepoţilor, rudelor despre visul american!

sursa fotografiilor: http://www.vacantespeciale.ro/workandtravel
Sponsorul probei: Vacanţe Speciale CND Turism www.vacantespeciale.ro

Proba 18 din cadrul Superblog 2013! Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! 🙂

Lasă un răspuns