Bordajul simţirii

Peisajul pitoresc, arhaic al lumii aplecată spre trăiri până la exasperare, mi-a măturat şi cele mai negre gânduri, iar fericirea întâlnirii, se întindea pe faţa mea ca o foaie de plăcintă. Învelişul metalic, uneori lemnos sau din altă substanţă al „sindromului” acesta, tot mai rar, proteja trecutul, dar te făcea să trăieşti prezentul confortabil.
Bordajul simţirii autentice ne face să stăm cu geamantanele nedesfăcute, pregătiţi oricând să navigăm spre aproximare, fluiditate, maturitate a gândirii. Cum văd acest bordaj? Exact cum coaja nucii înveleşte miezul sau, cum zahărul caramelizat se transformă într-o glazură aurie peste merele parfumate… 
Astfel, fondul amintirilor ne trage mereu de mânecă prin repetivitatea lui obsesivă, pentru a face un salt spre un început rotund şi plin, miez savuros! Uneori, acest balast frumos preia din problemele omenirii, pentru a uita, măcar temporar, de propriile încercări sisifice. De unde această năvalnică dorinţă de a-i schimba pe oameni? Să fie un bordaj închipuit sau doar o simplă disimulare ce face trecerea insesizabilă spre „blânda indiferenţă a lumii”, cum o numea Camus?
Gând din Cuvânt, iniţiativă ce poartă semnătura Irealiei, ne-a provocat prin cuvântul ales de Ghurhu, bordaj.
Salutări tuturor! 🙂
Mihai Comănescu

Cu ceva ani în urmă, o foarte bună amică îmi spunea ”Maestre, cuvântul te domină…”, cu referire la poeziile mele mustind de întorsături surprinzătoare de condei. La vremea respectivă, m-am simțit flatat. Au trecut anii și am trecut prin faze existențiale succesive. Și am ajuns în stadiul în care mi-am dat seama că aș dori ca scrisul meu să inspire o exclamație de genul ”Maestre, tu domini cuvântul…”.
Ți-am destăinuit această istorisire, deoarece regăsesc (pe alocuri exaltată) care dezvăluie fie o persoană tânără biologic, fie o persoană încă tânără sufletește. Și văd o visătoare cu potențial de remarcat.

Mihai Comănescu

O erată la comentariul meu anterior. Internetul meu e vraiște și am dificultăți de tastare. Fraza ”Ți-am destăinuit această istorisire…” e un nonsens gramatical. Doream să exprim simpatia mea pentru stilul proaspăt al scriiturii tale, ceea ce sunt sigur că s-a dedus deja.

Liliana

@Viaţa de la Zero,
se pare că începutul de an este prilej de reflecţie, pentru mine! 😉 Mă bucur că ai trecut pe aici şi mi-ai citit gândurile! Apreciez şi faptul că mi-ai lăsat un semn!
Numai bine! 🙂

Liliana

@ Mihai Comănescu,
Mulţumesc pentru aprecieri! Nu ştiu dacă am reuşit să domin cuvântul, dar perseverez! 🙂 Vârsta biologică nu are aşa mare importanţă, când sufletul e tânăr! Dar, deducţia e bună! Mai am multe de învăţat! 🙂
Vizita mi-a făcut o reală plăcere! Iar comentariile m-au bucurat!
Numai bine!

Irealia

Pe mine mă mai prind simțirile fără bagajul făcut, că vin taman când am renunțat să le aștept! 🙂

Un An Nou inspirat, Lili!
Mulțumesc pentru că-mi stai alături.

Lasă un răspuns la Liliana Anulează răspunsul