Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui

Încă de când își luase carnetul, avea iluzia că
este cel mai bun șofer în viață, iar escapadele lui prin oraș sau în afara lui,
erau condimentate de depășiri pe linie continuă, fără semnalizare, de derapaje
periculoase pe criblura șoselelor, neacordare de prioritate și multe altele.
Era clar că nimeni nu se încumeta să-i atragă atenția, pentru că, spaima șoselelor,
cum a fost poreclit, avea și un noroc orb.  Scăpase de nenumărate ori din situații limită,
iar soarta i-a întins de fiecare dată un buchet de flori albe, pentru a-i
reaminti de încă o șansă ce i-a fost acordată. Totul se derula trepidant, viața
alerga în urma zilelor, abia ținându-și respirația, până se întâmplă
neprevăzutul. Prietena lui a fost implicată într-un accident rutier, dintr-un
motiv, bizar, inițial, dar grav, la o analiză la rece. Era și el printre acei
tineri care scriau mesaje și e-mailuri pe mobil în timp ce conducea, la fel
cum procedase și prietena lui. Nu părea ceva grav, dar când s-a prezentat în
grabă la spital și a văzut toate rănile pe acel corp firav și iubit, de-abia
și-a putut stăpâni țipătul de uimire, durerea sfâșietoare. Putea fi în acel pat
de spital, putea fi el cel accidentat, de ce trebuia să fie ea? Cu ce greșise?
El deviase de prea multe ori, iar lecția ce-i fusese oferită pe repede înainte,
era prea greu de înțeles, de digerat. De ce să sufere ea? Zile la rând a căutat
un răspuns viabil, iar soluția la frământarea lui atât de umană și firească, a
venit odată cu zorii. Trebuia să ia niște măsuri, să facă niște schimbări.
Dilema lui, generatoare de gânduri înălțătoare, de trezire a conștiinței, s-a
transformat în salvarea lui. Se uita cu ochi umezi la reclama firmei Toyota,
care apăruse exact când trebuia și a fost prima dată când a
conștientizat pericolul la care era expus, de fiecare dată când vorbea la
telefon sau trimitea mesaje pe mobil. 

Era un experiment, încercat pentru prima
dată în România, iar pericolele la care este expus atât șoferul cât și
pasagerii, pietonii, sunt foarte reale. Oricând putea să-și piardă viața și să
pună în pericol și alți oameni. De ce? Chiar merita? Ajunsese la concluzia că
totul putea fi evitat, iar bravada specifică vârstei putea fi controlată,
monitorizată. A reușit să facă puțină documentare asupra fenomenului, iar
faptul că România a fost inclusă într-o statistică pe locul I la decese
rutiere, din Uniunea Europeană, l-a speriat și mai mult. Ce inconștientă! Să
irosești atâtea momente frumoase alături de cei dragi ție, doar pentru a arăta
ce „zeu” ești! O infatuare prea copilăroasă, care nu-l ajuta cu nimic. Devenea
tot mai clar în mintea lui obiectivul: să renunțe la bravadă și să ajute cât
mai mulți oameni. S-a hotărât să lanseze sloganul firmei Toyota, Don’t Text and Drive!,
să facă o campanie de atragere a atenției asupra pericolului pe care îl
reprezintă utilizarea telefonului la volan.