Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui

Pentru că am fost invitată să completez o leapşă atât de frumoasă , mă grăbesc să răspund iniţiativei şi pentru acest lucru îi multumesc lui Rontziki. Să încep răspunsurile la întrebări, nu înainte de a preciza că poezia e o pasiune mai veche a mea şi îmi face deosebită plăcere să vorbesc despre acest lucru.

1. Care a fost prima poezie citită?

Dacă aş putea să dau timpul înapoi şi mi-aş aminti exact titlul ar fi bine dar, din păcate nu îl mai ţin minte. Ce ţin minte e că a fost cu siguranţă la una din nenumăratele serbări de la cămin pe care le-am susţinut cu mult elan şi entuziasm alături de colegii mei. Dacă ar fi să fac un efort, m-aş aventura să afirm că era sigur ceva din Elena Farago, George Coşbuc sau Vasile Alecsandri. Era „Iarna pe uliţă ” a lui Coşbuc . Mi-am amintit! :-O. La scurt timp a urmat „Din lumea celor care nu cuvântă” a lui Emil Gârleanu. Next…

2. Care a fost ultima poezie citită?

Ultimele poezii recitite au fost cele pe care le-am postat cu ceva timp în urmă şi care aparţineau lui Marin Sorescu ( „Am legat” şi ” Scoica”) şi bineînţeles, „De ce-ul” Angelei. Mă regăsesc în poeziile ei! Îmi place ipostaza lui Sorescu de poet şi puţini sunt cei care îi cunosc şi latura aceasta în afară de cea de prozator. Poezii noi nu am citit, dar îmi face o deosebită plăcere să le recitesc pe cele care m-au impresionat într-un anumit moment al vieţii mele. De exemplu, îmi place Minulescu care nu este agreat de toţi criticii sau de cei ” elevaţi” pe considerentul că intră în sfera poeţilor care nu erau la fel de culţi ca şi Blaga sau Arghezi. Tocmai pentru că a fost un poet al maselor, iar limbajul din poeziile lui este accesibil tuturor prin simplitatea evidentă a mesajului îmi place şi mie. Are şi poezii cu tentă filozofică, dar predomină cele de dragoste sub titlul „Romanţe pentru mai târziu”care au o anumită candoare şi unele au devenit şi mari hituri într-o anumită perioadă. Minulescu a scris şi proză, dar nu a avut impactul pe care l-a avut poezia. Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Magda Isanos, T.S. Eliot sau Yeats intră şi ei în categoria celor pe care îi recitesc mereu cu plăcere. Aş mai menţiona aici un preferat al meu…E vorba de Rabindranath Tagore! Poemele lui m-au însoţit în perioada în care am descoperit primii fiori ai dragostei şi m-am îndrăgostit de el iremediabil . Ar mai fi mulţi poeţi, dar nu aş vrea să se transforme leapşa într-un memoriu al meu. În final, promit să vă dedic nişte poezii ale lui Tagore şi dacă nu l-aţi descoperit până acum vă invit să-l cunoaşteţi pe el şi India în ce au ei mai frumos!

3. Ai scris vreodată poezie? Dacă da, ce-ai făcut cu ea?

Aici e simplu să răspund! Da, am scris poezie, uneori când am dispoziţia necesară mai am nişte tentative şi în prezent. Ce am făcut cu ea? De cele mai multe ori am arătat-o sau am dat-o spre citire celor pe care îi simţeam că sunt pe aceeaşi undă cu mine, niciodată spre publicare. De ce? Nu ştiu sigur, dar mi se păreau puerile şi fără esenţă! Referitor la acest aspect, îmi amintesc că primele mele încercări în ale poeziei au fost prin copilărie si erau pe un caiet de acela tip de 48 de file, toate complete, cîte o poezie pe filă. Eram mîndră nevoie mare de el, chiar îl arătasem profesoarei de română de atunci şi-şi exprimase încântarea faţă de el. În prezent nu mai am acel caiet pentru că a fost descoperit şi aruncat din întâmplare. Regret simt şi eu ca şi Rontziki, dar numai pentru că îmi doream să-l compar cu ce am scris ulterior şi să urmăresc progresul sau regresul 😀

Dedicaţia promisă :)))

*” Am băut mierea Necuprinsului

Din cupa lotusului veşnic,

Am străbătut tunelul suferinţelor,

Am aflat calea ascunsă a fericirii,

Am văzut razele de lumină

Străbătând tăcuta pustie a nopţii.”

*” Inima mea, pasăre din sălbăticie,

şi-a găsit cerul în ochii tăi.

Ochii tăi sunt leagănul zorilor,

ochii tăi sunt împărăţia stelelor.

Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi.

Lasă-mă să mă înalţ în aceste două ceruri,

în uriaşa lor singurătate.

Lasă-mă doar norii să le spintec,

să le împrăştii vâsliri de aripi

în strălucirea lor plină de soare.”

Am să rog pe Delf şi pe Angela să răspundă şi ele la această leapşă! Delf pentru că are o viziune originală asupra vieţii din perspectivă filozofică şi nu numai, iar Angela pentru că reuşeste să ne facă să respirăm mai bine prin cuburile ei!
Un week-end plăcut la toată lumea!