Happy Happy Valentine` s Day ! :)))



Istoria acestei sărbatori a început acum mai bine de 2000 de ani în Roma antica. Lupercaliile, sărbătoare a fertilităţii, purificării si reînnoirii naturii, erau şi un prilej pentru cei foarte tineri de a se întâlni şi cunoaşte. În acele vremuri, fetele şi băieţii nu erau crescuţi împreună şi beneficiau de o educaţie separată. În ajun (festivalul începea pe 15 februarie), baieţii extrăgeau dintr-o urnă numele fetei cu care urmau să petreacă pe toata durata Lupercaliilor şi chiar a întregului an. Pentru că festivalul se constituia şi ca o celebrare a sentimentelor şi relaţiilor de iubire dintre cele doua sexe.
Mai târziu, în secolul al treilea după Hristos, împăratul roman Claudius interzice căsătoriile între tineri. Motivul era că potenţialii soldaţi nu mai doreau să se alăture armatei cuceritoare, ci să se bucure de dragoste şi copii în sânul familiei. Cu toate acestea, iubirea nu putea fi înfrântă. Un tânăr preot, Valentin (sfântul va fi canonizat ulterior), ignoră însă porunca şi continuă să cunune pe ascuns cuplurile de îndrăgostiţi. Pentru încălcarea legii, va fi martirizat în anul 270 d.H., într-o zi de 14 februarie.
În 496, Papa Gelasius I înlocuieşte festivalul păgân al Lupercaliilor, cu o sărbatoare care cinstea valorile creştine ale iubirii şi devotamentului, patronată de Sfântul Valentin. Obiceiurile din timpul Lupercaliilor au supravieţuit însă, iar îndrăgostiţii vor avea de acum o zi specială numai a lor (14 februarie).
În Evul Mediu, în Anglia si Franta, se organizau petreceri, iar bărbaţii se întreceau în a scrie versuri pătimaşe sau sentimentale iubitelor lor. Chiar dacă epoca trubadurilor a apus, ele se regăsesc în spirit în felicitările contemporane de Ziua Îndrăgostiţilor.
De-a lungul timpului, obiceiurile legate de acest eveniment s-au îmbogăţit, dar principalele coordonate rămân ilustratele speciale de dragoste (la origine, scrisori de mână, multe în versuri, frumos împodobite cu desene şi picturi în acuarelă) şi florile oferite persoanei iubite. Trandafirii, indiferent că sunt roz, albi, roşii sau, mai nou, albaştri, rămân un simbol al dragostei, dar se dăruiesc şi violete sau margarete. Loteria cu numele fetei extras din urnă a fost si ea înlocuită de invitaţii verbale sau scrise: „Be my Valentine” – „Fii Valentina mea/Valentinul meu”. De altfel, chiar bileţelele drăgăstoase trimise cu acest prilej vor purta numele de „valentine”.
Simbolurile: porumbeii, cupidonii şi, bineînţeles, inimioarele roşii, se întâlnesc aproape peste tot. De fapt, o mulţime de lucruri iau acum formă de inimă, de la pernuţe, tricouri imprimate, baloane, la cutii de bomboane (inclusiv conţinutul lor), prăjituri, torturi şi chiar pizza. Pentru că dulciurile joacă un rol important în acest ritual. Dragostea are doar un gust dulce, nu?
Desigur, oamenii au devenit şi mai pragmatici în timp. De la efemerele flori, zaharicale şi mesajele de amor puse la păstrare în cutia de amintiri, au început să se dăruiască şi cadouri mai practice: parfumuri, , bijuterii etc.
Petrecerile de Valentine’s Day sunt aşteptate cu nerăbdare întregul an, cea mai bună ocazie pentru ca iubiţii să petreacă această zi împreună. Daca nu e rost de petrecere, atunci partenera / prietena trebuie neaparat invitată în oraş, pentru a sărbători amândoi cum se cuvine evenimentul. Dar nici filmele romantice nu sunt ocolite, contribuind la atmosfera momentului.
Prea multe inimi, roşu, îndrăgosteală şi dulce într-o zi? Poate că da, dar Ziua Îndrăgostiţilor nu se sărbătoreşte decât o dată pe an, sau poate de două ori, dacă socotim şi Dragobetele nostru autentic românesc, deşi mulţi ar dori-o mai des. Să nu uităm deci, că pe data de 24 februarie şi noi , românii avem propria zi a îndrăgostiţilor, Dragobetele care este plină de semnificaţii la fel ca şi sărbătoarea împrumutată Valentine*s Day. Prin urmare avem două ocazii, nu una pentru a ne demonstra calităţile şi abilităţile de mare iubitor … Orice ocazie este bună pentru a demonstra persoanei deosebite din viaţa ta cât de mult ţii la ea…






Anonim

Chiar nu pot posta nimic la acest subiect, de fiecare data comentariile mi se pierd in neant, nu stiu de ce!…
Iubirea adevarata n-are nevoie de celebrare.
Cam asta ar fi esenta a doua comentarii luuuungi si esuate!…:)
O zi minunata!

Liliana

Sunt de acord ca iubirea adevarata nu are nevoie de o zi speciala pentru a fi sarbatorita… chiar spuneam undeva in postare de acest lucru… Materialul il aveam deja realizat pentru a le explica elevilor simbolistica acestei zile si m-am gadit sa-l postez… Ai dreptate ca uneori cuvintele sunt inutile pentru ca nu au capacitatea sa exprime esenta, trairea, fiorul sentimentului acesta… 🙂
O zi plina de soare si tie!

Lasă un răspuns