Am fost la început doar un ţesut, un calup de idei şi simţăminte, un boţ de lut cu ochi ce se credea imuabil. În prezent, tâmpla îmi zvâcneşte, iar tărâmul imaginar din lumi paralele, e creionat în culori pastelate şi gărgăuni mă vizitează zilnic pentru a-mi întări convingerea că sunt acidulat, apos, uneori insipid. De aceea, prefer să scot din geanta plină cu de toate a vieţii, un sălic ce pişcă limba şi îmi trezeşte şi simţuri şi conştiinţă. E un refugiu temporar, dar care mă eliberează de nervi şi chiar de gerul nepăsării. Mâine, promit să fiu altfel! 🙂
Participanţi: psi – care a iniţiat jocul cuvintelor, almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, cristian, blueriver, valentina, vero, rokssana, vânt de toamnă, cioburi de chihlimbar, dictatura justitiei, tiberiu şi cu voia lor şi eu.
