Criză de identitate

* republicare

Sunt punctul final din toropeala curgerii mele în neant,

Sunt frunza stacojie ce se desprinde şi
cade agale

Pe gardul umed din grădina vieţii mele.

Sunt vântul ce sfâşie cerul plin de nori

Şi le franjurează orgoliul alb şi pufos.

Sunt umbra ecoului din adâncul peşterii,

Sunt firul de praf ce pluteşte pe
moliciunea petalei

şi o mângâie drăgăstos,

Sunt glasul candid al unui copil

Născut prea devreme şi care a crescut prea
repede.

Sunt întrebarea nerostită de pe buze prea
voluptoase

ca să mintă.

Sunt mirarea păsării libere ce-şi întinde
aripile

în voia curentului vieţii.

Sunt valul spumos ce biciuieşte malul
abrupt.

Sunt încăpăţânarea calului nărăvaş

ce trage zăbala nechezând continuu,

Sunt începutul zilei dintâi şi regretul
nopţii de pe urmă.

Sunt mireasma verii trecute şi mustul
parfumat al toamnei ce a venit,

Sunt un simplu om pe metereze şi un
conglomerat de atomi instabili fără tine.

Vino alături de mine şi voi fi doar eu!

@Lolita

Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui