Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui

Soarele
lovea timid bolta cerului în orizont, împrăştiind culori pastelate şi lumină,
iar aburul dimineţii spăla înnourata lume, fugărind întunericul cu cântece
vrednice de cocoş. Ziua creştea ca o poezie în ritm ascendent, frumoasă şi pură
ca şi când chipul ei ar fi mereu acelaşi ca la început, când a luat naştere
fiinţa. Atunci se simte şi este cel mai potrivit moment poate, să ne plecăm în
faţa misterului creaţiei, să-i cucerim înţelesul şi să fim conştienţi de
bogăţia interioară a fiecăruia dintre noi. Însă, în acea dimineaţă, care nu prefigura
nimic nefiresc, nu mai aveam puterea, energia să găsesc acea frumuseţe şi
bogăţie, iar ochii se scăldau în ape sărate. O nouă zi înseamnă un nou început,
o nouă provocare, dar sunt momente în care te simţi părăsit, descurajat, vulnerabil şi
iremediabil compromis ca om.

Durerea
se mistuia în flăcările aducerilor aminte. La început era de nesuportat, dar
strânsoarea şi febra ei mă făceau să mă întreb cu ce am greşit. Fiorul acela
ce-mi străpungea inima, mă sufoca. Toţi ne întrebăm la fel când suntem nevoiţi
să trecem prin încercări de viaţă şi moarte. Eram pierdută şi mă simţeam fără nici un sens. Atunci a apărut ea, pentru a o înlocui pe prima mea prietenă adevărată.
M-a mângâiat pe cap, m-a încurajat şi mi-a uşurat clipele grele de după acea
întâmplare. Apoi, încet, încet a înlocuit-o pe cea care mi-a deschis ochii spre
lumea din jur. Ea mi-a purtat paşii spre o inimă sinceră şi mi-a oferit cadou o
prietenie unică. Este la fel de caldă şi sfătoasă ca şi prima prietenă şi sunt
hotărâtă să beneficiez cât mai mult de frumuseţea trăirilor ei. Îmi place vocea
ei blândă şi credinţa numai în bine. A apărut în viaţa mea, exact când aveam
mai mare nevoie şi o simt ca pe un înger trimis să mă protejeze.

Pe
prima prietenă am cunoscut-o de când eram mică şi de-abia începeam să descifrez
misterele din jur. Atunci am înţeles prima dată că mi-a fost trimisă ca să mă
apere, să mă încurajeze, să-mi urmărească zborul. M-a învăţat să fiu
feminină şi să caut frumosul din jur, să nu mă las impresionată de cuvintele
dulci, ci doar de cele spuse din suflet, să nu uit că sunt oameni care nu au
mai nimic şi să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce am eu.

Tot
ea a fost cea care mi-a descifrat poveştile cu feţi frumoşi şi zâne, cu zmei şi
căpcăuni, dar mi-a explicat foarte clar şi faptul că sunt doar personaje
imaginare, iar realitatea trebuie mereu preferată, ficţiunii. M-a purtat pe
cărări şi drumuri de munte, prin văi şi câmpuri cu flori, mi-a şters lacrimile
atunci când îmi era greu şi m-a alinat în poala ei.

Ea
m-a învăţat să fiu elegantă, să mă pieptăn bine pentru a-mi descâlci gândurile
sumbre adunate sub frunte, să zâmbesc şi să cânt când mi-e inima grea, să alerg
voioasă şi să mă împrietenesc cu cei care merită. Tot ea mi-a spus că trebuie
să lupt pentru visele mele, pentru viaţa mea, să realizez ceea ce ea nu a
reuşit. Am crescut cu ea lângă mine, am simţit mereu aripile ei protectoare şi
oricât de mult mi-aş fi dorit să fie lângă mine şi acum, nu am putut să
împiedic inevitabilul. A plecat prea repede şi fără să apuc să-mi iau la
revedere, dar ştiu că este undeva acolo, pregătită să mă ajute când voi avea
nevoie. Ea a fost bunica mea! Mi-a fost şi mamă, şi confidentă, şi prietenă
pentru că era mereu acolo, lângă mine. Mi-a oferit încredere şi putere să alung
norii din forul interior, oricând simţeam că viaţa mi-e potrivnică. M-a ajutat
să mă ridic, de fiecare dată când cădeam. M-a sfătuit cum ştia ea mai bine, iar
prăjiturile ei clădeau mereu câte o poveste, cu o bază fragilă, din făină,
zahăr şi mirodenii, dar cu suflet. Atunci, am înţeles prima dată că trebuie să
apreciem oamenii de lângă noi, până nu este prea târziu.

Peste
ani, prietena şi confidenta s-a schimbat, dar gândurile de bine au urmat-o, la
fel ca pe vremea copilăriei mele. Sunt zile când povestim câte în lună şi în stele,
iar printre cuvintele diafane şi sticloase, pline de înţelesuri lungi şi
zălude, transpare acea atmosferă din primii ani de viaţă. Am avut momente în
care am spus că am obosit. Am obosit să tot cad, să mă ridic, să îngenunchez şi
să lupt cu mine, cu pornirile mele, cu eul meu şi mai ales, cu morile de vânt.
Dar, ea, prietena mea, m-a învăţat să cred, să nu mă subestimez şi să aleg
frumosul din jur. M-a scos din ghearele deznădezdii şi m-a rugat să cred în
acea forţă nevăzută care ne protejează pe toţi. Există momente cruciale, când
omul simte nevoia să se dezlege de ambiţiile lui pământeşti şi să privească
cerul, când se minunează şi alege să fie autentic.

Nu
ştiu cum aş putea să-i răsplătesc vreodată tenacitatea şi dăruirea cu care mi-a
oferit nişte clipe memorabile! E mai mult decât o prietenă, e un înger cu chip
de om! Mereu m-a încurajat şi mi-a spus “să nu las să treacă o zi fără să văd,
să aud sau să citesc ceva frumos”. Altă dată, mi-a dat de înţeles că “orice lucru
pe care mintea îl poate gândi şi inima îl poate iubi, îl poţi împlini.” Mi-a
povestit despre acrobatul care uneori cade de pe bârna vieţii, dar se
redresează şi merge mai departe, găsind puterea şi curajul de a-şi ţine din nou
echilibrul, cu riscul de a se arunca în gol, fără plasă de siguranţă. Mereu
găseşte cuvintele potrivite şi mă susţine! Nu ştiu ce m-aş face fără ea!

Crăciunul
cu magia lui inefabilă, căldura familiei şi mirosul de cetină, cu clinchet de
clopoţei şi glas cristalin de copii mă îndeamnă să-mi fac o revizuire a
realizărilor din anul ce se apropie de sfârşit. Crăciunul înseamnă pe lângă
magie şi credinţă, speranţă, armonie, generozitate şi multă, multă dragoste. Albul
de iarnă ce apare după griul zilelor de toamnă în care ploaia a spălat
străzile, creează peisaje de poveste şi ne face să redevenim copii. Aştept
ninsoarea ca pe un şal moale de lână albă, nu doar pentru a şterge din norii
anului acesta, ci şi pentru a sta de vorbă cu prietena mea la un ceai, despre
debitele şi creditele sentimentale, despre familie şi viitor şi mai ales despre
frumos şi simplitate. Mare mi-a fost bucuria când am descoperit pe
LuxuryGifts.ro colecţia de citate motivaţionale, care este cel mai elocvent
exemplu de frumuseţe şi simplitate. Încastrate sub forma unor cărţi simbolice,
străjuite de figurine expresive cu cristale Swarovski, citatele motivaţionale
sunt cadoul potrivit pentru prietena mea, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, un cadou cu semnificaţie. Sunt
convinsă că va fi apreciată ideea mea, mai ales că temele abordate sunt diverse.
Deja am găsit-o pe cea care i se potriveşte şi voi face tot posibilul ca să i-o
dăruiesc! Merită toată aprecierea şi dragostea mea! E rândul meu să o încurajez
şi să o surprind plăcut! Un îngeraş cu cristale Swarovski, care are drept piedestal, citatul ei preferat. Ce mi-aş putea dori mai mult? Poate zâmbetul ei cald, ce transmite atâtea mesaje pozitive şi licărirea suavă din ochii ei, atunci când îl va primi!

sursa

Dedic
acest articol tuturor prietenelor adevărate! Acelor fiinţe minunate care merită
să le fie recunoscute meritele şi care sunt trimise pe pământ pentru a alunga
norii din interiorul nostru!

Articol scris în cadrul Superblog 2013, proba 26! Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! 🙂

Vă dedic, în amintirea toamnei!

user