„Se putea foarte bine să mă nasc printre nori,
Să cad ploaie albastră peste somnul din zori.
Să ofteze pădurea când cald o cuprind
Cu braţe de apă pe flori să colind.
Dar sunt om şi pot fi
Orice cu mintea pot gândi,
Iar dacă norii ar vrea
Să fie oameni, n-ar putea…!”
( Zoia Alecu, Să fi fost…)
( Zoia Alecu, Să fi fost…)
Versurile acestea erau încă vii în mintea mea, atunci când dimineaţa s-a strecurat fâşneaţă în camera străină. Am deschis cu greu ochii, pleoapele refuzând să mă susţină în dezideratul meu, iar greutatea lor, mă împiedica să ajung mai repede la baie. Am nimerit până la urmă clanţa, deşi am fost nevoită să escaladez obstacole, mai ceva ca le curse, pentru că, ceva urmări, în urma nopţii trecute, rămăseseră. Mă spăl pe dinţi, mă pieptăn şi arunc puţină apă pe faţă, după care încremenesc! Propria faţă ce se oglindea acum, nu era clar a mea! Nu mă recunoşteam! Instantaneu mi-a venit în minte reclama de la Doina şi colaborarea KREM! Mă regăseam total în acea ipostază!
Eram după o noapte de petrecere, iar în jur se întindeau, somnoroşi, încă în lumea viselor, prietenii noştri. De mult nu mai plecasem de acasă cu gândul să ne distrăm, pur şi simplu. Şi am reuşit! A fost o petrecere reuşită! Copleşiţi de prea multe termene şi responsabilităţi, am refuzat unele invitaţii din partea prietenilor. Dar, în acea zi, am plecat spre locaţia stabilită, cu obiectivul clar, în minte că merităm o relaxare. Am povestit, am dansat, am mâncat şi totul a fost cum ne-am dorit! Nu mai reuşisesem să mă demachiez, iar rimelul şi fardul se întinseseră, construind un chip de clovn sinistru. Îmi doream să scap cât mai repede de masca aceea oribilă care îmi ascundea faţa! Imediat am realizat că trebuie să refac cursa cu obstacole, înapoi, pentru a-mi recupera crema secretă, din poşetă! Nu plec nicăieri fără ea! E special concepută pentru a hidrata pielea feţei şi a corpului, iar eu îmi puteam recăpăta elasticitatea, supleţea şi strălucirea dorită! O folosesc de mult timp şi niciodată nu m-a dezamăgit! E Doina, de la Farmec, vedeta desăvârşită din poşeta mea! E mică, cochetă şi e clar că am dezvoltat o dependenţă pentru ea! E pur şi simplu minunată!
În timp ce reconstituiam drumul spre camera în care se afla poşeta, Gabi, gazda noastră mă întâmpină cu un zâmbet larg pe faţă!
– Ce faci, Lili? Încerci să ajungi balerină?
– Nu! Doar mă întorc în cameră, să iau ceva din poşetă! spun repede şi încerc să-mi maschez faţa răvăşită.
Vigilenţa lui Gabi, trează încă de la primele ore, nu e înşelată şi adaugă repede:
– Nici tu nu ai reuşit să te demachiezi aseară? Hai în baie la dulăpior şi te ajut eu! Am şi demachiant şi cremă hidratantă!
– Mulţumesc, dar, am eu o cremă specială şi prefer să o folosesc pe aceea! mai apuc să spun şi mă împiedic de pragul uşii de la cameră, după ce evit stategic un scaun plasat exact în drumul meu. Mă lovesc cu capul de uşă. O deschid încet, frecându-mi cucuiul din frunte şi mă îndrept întins spre poşetă. Vag, îmi amintesc că am lăsat-o pe fotoliul de lângă pat. Caut disperată prin mormanul de haine şi găsesc în cele din urmă obiectul adoraţiei mele, ascuns între pliurile poşetei. Scot crema aflată în recipientul zvelt pentru demachiere şi continui investigaţia pentru crema nutritivă, iar după câteva minute prea lungi pentru nerăbdarea mea, îi mângâi capacul victorioasă! Cutia albă cu mov, rotundă şi ornată cu steluţe îmi aduce un zâmbet relaxat pe faţă! E perfectă pentru a fi ascunsă în poşetă, iar pielea, în urma folosirii ei, se simte răsfăţată şi rămâne plăcută la atingere! Doina e vedeta mea preferată, ca de altfel, toate produsele Farmec! Şi niciodată nu sunt de ajuns!
Scot şi discurile demachiante şi încep transformarea! Textura catifelată şi parfumul delicat atât al demachiantului cât şi al cremei nutritive vitaminizantă Doina, mezina familiei Farmec, m-au făcut să mă simt din nou bine în propria piele! Efectele tonifiante şi regenerante ale pielii sunt vizibile, pentru că, soţul se trezeşte şi-mi spune languros:
– Ce frumoasă eşti în dimineaţa aceasta!
– Mulţumesc, de bună dimineaţa! adaug pe un ton şugubăţ. Am un secret bine păstrat, pentru a fi în formă maximă!
– Cafeaua e gata! se aude din bucătărie glasul vesel al lui Gabi. Vă aştept!
La auzul cuvântului cafea, soţul sare din pat ca un arc şi se îndreaptă spre baie, cu viteza luminii. Mă schimb repede în ceva comod şi mă îndrept spre bucătărie. Din camera alăturată apare faţa răvăşită a prietenei noastre Cătălina.
– S.O.S.! Am nevoie de o cremă! Pe a mea am uitat-o acasă!
Zâmbesc şi mă întorc din nou în cameră pentru a apela la serviciile vedetei mele desăvârşite ce mă aştepta cuminte în poşetă!
– Am şi crema demachiantă Gerovital Plant şi mezina familiei Doina!
– Mezina de la Doina? Nu am auzit de ea! spuse Cătălina în timp ce admira designul noului produs. M-ai salvat oricum! Vin la cafea şi mai vorbim de ale noastre, de-a fetelor!
În timp ce ne savuram cafeaua, iar soţii fumau în balcon, au apărut la orizont impresii despre noile cosmetice folosite, despre petrecerea care trecuse şi despre micul dejun ce urma să-l pregătim. Cătălina a fost foarte încântată de noul produs de la Doina şi astfel, încet, încet, discuţia noastră a devenit nostalgică şi am început să depănăm amintiri.
– De fiecare dată când aud Doina mă gândesc la mama! spuse Cătălina. Nu numai că acesta este numele ei, dar e şi produsul cel mai folosit de ea. Pielea ei mereu radia, era moale, fină şi avea un parfum suav de lăptişor de matcă!
– Şi mama foloseşte Doina! De la ea am învăţat şi eu că frumuseţea naturală, iubirea şi produsele Farmec sunt ingredientele minune, pentru a avea un ten cu aspect sănătos şi a te proteja împotriva vântului, temperaturilor scăzute, polurării, stresului! mai zise şi Gabi.
– Se ştie că Farmec este un brand autentic românesc şi are o tradiţie legendară! La noi în casă exista mereu câte un flacon de Doina, încât devenise membru cu drepturi depline al familiei noastre! adaug şi eu privind nostalgică pe fereastră şi vizualizând aievea flacoanele diverse ale mărcii atât de îndrăgite de noi toate. Şi acum e la fel, să ştiţi!
– Pe mine Doina mă duce cu gândul la pielea mătăsoasă şi fragedă de bebeluşi! zâmbi Gabi unui gând.
– Mie îmi zboară gândul şi la doinele noastre populare, pline de frumos şi sensibilitate! Doina poate fi un brand de ţară, la fel ca şi ia românească! spuse Cătălina.
– Ai dreptate! Tot e astăzi 1 Decembrie, Ziua Naţională a României! Merită o recunoaştere mai mare! completă Gabi.
– Noi am luat o hotărâre! spuse Costel, soţul lui Gabi în timp ce-şi făcea intrarea în casă. Vrem să ştim şi părerea voastră!
– Ce aţi hotărât? am spus toate într-un glas.
– Având în vedere că astăzi e Ziua Naţională a românilor, am hotărât să prelungim petrecerea şi să plecăm pe înserat! completă George, soţul Cătălinei.
– Şi bineînţeles vom apela la voi pentru a conduce maşinile! zâmbi plin de farmec soţul meu.
– Ce bine aţi mai ticluit voi toate! aruncă Gabi replica. Mâncare avem, băutură la fel, deci să continue petrecerea!
– Planul acesta l-aţi realizat la o ţigară şi o cafea sau era în lucru de mai mult timp? replică ridicând o sprânceană Cătălina.
– Având în vedere că nu ne-am văzut de mult, hai să-i iertăm pe băieţi şi să continuăm să ne simţim bine! încerc eu să dreg busuiocul.
– La mulţi ani, români! Hai, să fim sănătoşi!spuse Costel şi ridică un pahar spre noi.
Toată lumea zâmbi şi se îmbrăţişă. E clar, petrecerea continua!
Articolul 28 din cadrul competiţiei SuperBlog 2013! Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! 🙂
La mulți ani și ție! La mulți ani România! La mulți ani Doina!
La mulţi ani! Numai bine! 🙂