Simplitatea alegerii

Capitolul 8
Grupul de prieteni s-a instalat în fața noastră încercând
să ne mobilizeze către un traseu plin de obstacole și peripeții. De ceva timp
se vehicula ideea că într-o locație apropiată se află un parc de distracții, de
aventură. Toată lumea a convenit să-și ia curajul la purtător și să-și
elibereze imaginația, pentru a fi protagonistul unor provocări noi. Din nou, am ales simplu și totuși responsabil.
Chiar de la răsărit se lansaseră ipoteze fanteziste ce
vizau strict scenariul ce cuprindea o călătorie de neuitat, în căutarea unei
doze de distracție intensă. Planurile au fost făcute, toți ne-am urcat în
mașini și am plecat spre acel parc ce promitea atât de multe aventuri. Eram
extrem de incitați la gândul că vom escalada obstacole, vom survola peisaje
mirifice de la înălțime și ne vom testa limita de rezistență. În funcție de
abilitățile fiecăruia, traseele aveau un nivel de dificultate gradual, de la
ușor la dificil. Fiecare și-a concentrat atenția spre traseul dorit, odată
ajunși acolo. Escalada sau coborârea în rapel au fost preferate de majoritatea,
iar cireașa de pe tort a fost tiroliana.
După ce am petrecut câteva ore relaxante, într-un mediu
feeric, am hotărât să mâncăm. Condițiile de acolo îmbinau perfect clasicul cu
modernul. Spațiile erau intime și ofereau un maximum de confort, ceea ce ne-a
încurajat să reținem locația, pentru a reveni. Am fost serviți ireproșabil, iar
curățenia din jur ne-a oferit un sentiment de siguranță inedit, cum numai acasă
am simțit. Ce ne-a impresionat și mai mult a fost prezența unui prosop de hârtie la fiecare masă, în
plus față de șervețelele frumos ordonate.
 Acest aspect a stârnit o mică
polemică în grupul nostru, referitoare la utilitatea și igiena pe care o oferă aceste
prosoape de unică folosință. Unii au susținut sus și tare că cea mai bună
metodă de a ne șterge pe mâini fără a ne infecta cu microbi este utilizarea
unui produs de unică folosință. Chiar au fost aduse în discuție aspecte hilare,
dar utile în același timp referitoare la prosoape pliate, hârtie igienică,
produse de igienă și curățenie sau producători de hârtie igienică recunoscuți pentru seriozitatea lor. 
Cel mai
vehement s-a susținut că aceste produse sunt la îndemână, utile și păstrează
mâinile curate după spălarea lor, printr-o uscare rapidă. Unul dintre băieți,
mai bine informat decât noi toți, chiar a specificat faptul că prosoapele de hârtie
usucă mâinile în proporție de 96% după doar 10 secunde, iar de 99% după 15
secunde, lucru care face imposibil transferul de microbi. Uscătoarele de mâini
cu aer cald sau rece, ori prosoapele clasice din material textil cresc riscul
de contaminare cu microbi și bacterii. Subiectul uscătoarelor s-a extins,
precizându-se că ele nu fac decât să răspândească microbii în aer, iar ceea ce
căutăm noi e să ne ferim de ei. În plus fac și zgomot și sunt și mai
costisitoare decât prosoapele pliate de unică folosință. Ce este mai grav e că
sunt un focar de infecție, mai ales că nimeni nu are răbdare să stea 45 de
secunde ca să-și usuce mâinile complet, așa cum ar trebui. Igiena mâinilor este
foarte importantă, iar boli de genul hepatitei sau diverse infecții ale pielii
se pot dezvolta dacă găsesc terenul prielnic. În cele din urmă, toată lumea a
recunoscut eficacitatea îndepărtării bacteriilor prin simpla folosire a unui
prosop de bucătărie de unică folosință. Chiar una dintre prietenele noastre a
recunoscut că are un stoc impresionant de role acasă, pentru că niciodată nu
sunt de ajuns. Simplitatea alegerii unui produs eficient poate face diferența între sănătate și boală.
După ce am dezvoltat și alte subiecte interesante, cum ar
fi viitoare concedii și locații inedite, ne-am promis că vom reveni acolo,
pentru că, ne-am simțit ca acasă, răsfățați și iubiți.
Articol scris în cadrul SuperBlog 2014.

Aventura de a fi tu însuți

Capitolul 7

 

Fumul difuz din inima munților împrăștiat peste vârfuri de brazi, culorile de pe coama lor pictate în nuanțe ce doar visul le are şi parfumul amărui al toamnei pline, vestea un nou început de octombrie, încărcat de tot atâtea promisiuni îndrăzneţe.
Este ştiut că orice început are în el
încărcătura aceea pozitivă, aerul acela bogat în arome feerice şi încet, apare
şi curajul necesar pentru a încerca explorarea.
Acest octombrie a fost blând, calin,
solar şi ne-a alintat cu temperaturi calde, aproape de vară, ne-a oferit vise
colorate cu frunze scorţoase, cu parfum de papirus vechi, drept răspuns la
rugămințile noastre, atunci când şi-a extins paleta cromatică peste tot în jur,
flirtând cu noi. Evident că, în aceste momente nu poţi fi atât de insensibil
încât să te ascunzi în spatele unor pereţi reci sau a unui monitor impropriu.
Când soarele îţi zâmbeşte radios la fereastră, preferi şi alegi să ieşi în aer
liber, să colinzi aleile împodobite cu covoare multicolore, să inspiri şi să
expiri, să fii pur şi simplu.

 

Toamna are un farmec irezistibil, cerul
are nişte culori filtrate, de vis, soarele te mângâie blând pe frunte, vântul
se joacă zburdalnic prin păr, iar când ploaia şi frigul ne alungă de pe străzi,
putem privi melancolici de la fereastră valsul amețitor al frunzelor, alături
de o cană aromată de ceai şi de o carte bună.
Exact acest lucru l-am preferat în
această toamnă! Să fiu, pur si simplu! Să mă integrez în tumultul naturii și să
recunosc semnele unei aventuri inedite! Aceea de a fi eu însămi! Întâmplarea a
făcut ca drumurile să mi se abată și printr-un parc de aventură! Senzațiile
trăite sunt unice, iar faptul că reușești să iesi din zona proprie de confort,
este cred, cea mai mare realizare. Deși ai instructori care te supraveghează și
îți oferă tot echipamentul de siguranță, trebuie să-ți învingi propriile temeri
legate de înălțime sau de gânduri nu tocmai potrivite pentru o tiroliană sau o
incursiune prin pădurea plină de neprevăzut.

 

Nu mă înțelegeți greșit! Sunt o
iubitoare a muntelui de când mă știu, iar aventura pe cărările pădurii, pentru
a descoperi frumuseți smălțuite ale naturii, este ca aerul pe care îl
respir!
Înălțimea îmi ridică ceva probleme, dar
cu puțină perseverență și spirit de inițiativă, devin imună și sunt sigură că
îmi pot depăși limitele. De aceea, atunci când am auzit de Parcul de Aventură de la Straja,
mi-am propus să ajung acolo cât mai repede! Oferta celor de la vila Alpin este mai mult decât tentantă, iar un sejur la Straja poate fi un remediu contra relelor de
orice fel. Aer curat, priveliști memorabile, amintiri pentru o viață, ce îți
poti dori mai mult? Relaxarea în mijlocul naturii și provocările nenumărate
prin trasee pline de suspans și încărcate de noutate sunt motive suficiente
să-ți învingi orice fel de anxietate.

 

Amplasarea într-un cadru natural
deosebit și atuul de fi lângă pârtiile de schi iarna, dar și existența Parcului de Aventură la doar câteva minute de mers pe jos
sunt alte motive la fel de viabile pentru a petrece clipe minunate acolo. De
obicei călătorim cu prietenii și aventura este și mai palpitantă atunci când ai
susținători. Unul dintre ei îți face galerie asiduu, altul te imortalizează,
unul te ajută cu sfaturi pentru a depăși mai repede obstacolele, altul te
urmărește cu privirea lui protectoare. Oricum, știi că vei fi aclamat atunci
când vei reveni lângă ei! Nu mai spun de senzațiile trăite într-un team-building la Straja. Vila
Alpin oferă și ocazia de a participa la cursuri sau conferințe prin spațiul
oferit, iar timpul liber ar putea fi exact remediul de care ai nevoie dupa o zi
solicitantă. O vacanță la
Straja
 este o evadare din
cotidian, o experiență de neuitat pentru toată lumea, indiferent de
vârstă!
Numai gândul că vântul s-ar putea juca
prin părul meu, iar foșnetul frunzelor mi-ar putea însoți emoțiile, șoptindu-mi
balade blânde de toamnă sau cântece de haiducie din inima munților, sunt
suficiente îndemnuri pentru a mă descoperi. Aventura de a fi tu însuți în orice
împrejurare, este o provocare și mai mare, iar aerul tare de munte îți poate
limpezi mintea mai bine și atunci vei vedea lucrurile într-o altă lumină! Mai
luminoasă și mai plină de autentic! Mai aproape de tine! Recunosc că mi-am
dorit și eu un sejur la Straja unde să fiu alături de bloggeri, iarna trecută,
dar nu a fost să fie! Sunt convinsă că toate se vor aranja în așa fel încât să
fie bine!
Vă doresc să descoperiți Straja în
toată frumusețea ei, pentru că eu sigur o voi vizita în viitorul
apropiat!
Articol scris în cadrul SuperBlog 2014!

Ecuații personale

Călătoream de mult timp cu aripile larg deschise, iar curentul de aer mă purta ușor spre culmi nebănuite. Căutam cu ochi ageri un loc de aterizare, dar nu vedeam decât întinderea albastră a mării, care își întindea perdeaua de dantelă peste formele rubiconde, într-o simbioză perfectă. Mă aflam departe, nu ca distanţă sau timp, într-o dimensiune ce nu avea nume. Un fel de naufragiat al timpului și un căutător de comori ascunse. Priveam imensitatea universului ce mă înconjura și mi-a apărut prietenoasă în faţă, marea cea albastră, limpede, ireală, flancată de insule palid-cenuşii şi dincolo de acestea străjuiau munţii senini ce-şi întindeau coamele dezgolite de inhibiţii. Alunecarea pământului în apă părea o încremenire senină, superbă, maiestoasă a timpului. Toate adjectivele mi se păreau derizorii în faţa acelui spectacol. Privirea lacomă căuta noi senzaţii, privelişti nobile, luminoase, imense ca la începutul lumii când totul era inocent. Părea o călătorie în spaţiul cosmic, dar nu-i găseam o denumire potrivită şi, de aceea, m-am resemnat doar să admir. Un câmp de lămâiţă mi-a acoperit genunchii, iar mirosul parfumat cu arome mediteraneene mă îmbăta. Ciudat, deşi frumuseţea mi se părea perfectă, mă simţeam ca la un interogatoriu cu propriul eu blazat. Ultimele raze de lumină, deşi purificatoare erau de o ostilitate prea rece pentru căldura incandescentă din interior. Presupun că era doar o teamă proprie, inexplicabilă de îndrăgostire de un peisaj pur prin frumuseţe şi firesc. Fascinaţia fatală pentru cerul fără pată şi pentru florile roz-violacee de ciclamă mi-au purtat paşii nesiguri prin acea grădină a Edenului ivită în toată splendoarea, încât mă simţeam – sunt sigură – exact ca Alice în Ţara Minunilor. Terenul virgin presărat cu căsuţe albe ca zăpada prin nisipul cu aspect de susan prăjit era pitoresc de frumos. Peste tot domnea liniştea, deşi păsări şi animale sălbatice dădeau uneori ocol grădinii. Sau nu era grădină?!?…
Eram tot mai convinsă că poposisem într-un vis fascinant unde nu bântuiau monştrii, ci nimfele. Solitudinea misterioasă şi peisajul ce-ţi tăia respiraţia îndemna la meditaţie. Poate era locul cel mai potrivit pentru o reculegere calmă a eu-lui. Singularitatea fiecărei clipe, zborul lin al câte unui pescăruş imaculat, apariţia unei bărci cu pânze, descoperirea unei poteci ascunse ofereau farmecului plimbării o atracţie irezistibilă, deşi eram tentată să o consider o pedeapsă autoimpusă pentru trădarea simţurilor. Trăiam un vis sau poate participam la o călătorie imaginară într-un spaţiu extraordinar, ce deveneau tot mai clare, deşi unora li se pare anost sau lipsit de importanţă să faci asemenea incursiuni. Era într-adevăr un vis, iar eu, eram pescărușul ce zbura fără teamă spre zenit depășindu-și zona de confort. Călătoria însă, a fost câț se poate de reală, cu emoții de neuitat și parfum de drag și lumină.

Zorii unei noi zile mă mobilizau să caut răspunsuri originale, pe sub caimacul generos al cafelei aburinde, pentru un meniu. Ecuațiile personale ale unei rețete reușite, cu ingredinte savuroase sunt poate cel mai la îndemână răspuns la provocările vieții. Dimineața se fac planuri, se duc tratative cu propriul eu, pentru a reuși să duci la îndeplinire obiectivele propuse. Nimeni nu te mobilizează  mai bine decât tu însuți și dorința ta de a te autodepăși. Am obiceiuri atipice în ce privește meniul zilnic de alimentație, în sensul că pregătesc meniuri influențată fiind de starea mea sufletească. Un pic de suflet ca ingredient secret, nu strică nimănui, cred. Recunosc că sunt un „copil” ce face totul cu pasiune și umor. Am o personalitate jucăușă, doar sunt un berbec ce se respectă, deși unii ar spune că Marte mă guvernează. Total greșit! Sunt cel mai pașnic și pacifist berbec din câți cunoașteți! E adevărat că uneori fac alegeri cam după impulsuri, dar, în ce privește mâncarea aleg mereu culoarea, savoarea și bunul gust. Sunt atat de multe optiuni pentru dimineața de exemplu…

De exemplu, voi alege, aproape mereu, sendvișul optimistului sau pe cel al campionului, iar pentru zilele ce se anunță furtunoase am patentat sendvișul vanity fair sau persuasion. Să vă elucidez de unde denumirile și poate doriți și rețetele acestor sendviș profile-uri… E clar că sendvișul optimistului va fi unul plin de culoare și va avea aspect diferit, în funcție de starea de moment sau cea pe care armoniile intime ale eului mi le dictează. Primul strat cremă de brânză, obligatoriu, sau cașcaval de sendviș, pentru că m-am îndrăgostit de produsele Delaco.

Sunt fan brânză declarat și mă mândresc cu acest lucru. Apoi, voi adăuga câteva felii de roșii și castraveți, inele de măsline sau măsline întregi. Voi realiza un „mexican” drăguț dintr-un ananas pentru a-mi însenina ziua sau un aranjament vesel, din care voi consuma cu zâmbetul pe buze.

fotografie personală
Am descoperit că sunt multe opțiuni pentru a desăvârși sandvișul preferat: cremă de brânză cu verdeață, natur, cu usturoi. Sunt zile când prefer sendvișul campionului, care seamănă oarecum cu cel al optimistului, numai că adaug șuncă de praga sau salam de vară, uscat, uneori și felii de ou fiert pentru cât mai multe proteine.
fotografie personală
Sendvișul vanity fair sau persuasion e mult mai original: felii de pâine unse cu cremă de branză natur, cu felii de ananas sau măr pentru a-mi oferi startul unei zile minunate.
fotografie personală
Variațiuni pe aceeași temă sunt nenumărate, iar încercările vor fi mereu în funcție de starea de moment și creativitatea subsemnatei.
fotografie personală
Nu voi face niște sendvișuri sinucigașe dacă sunt tristă, dar sigur nu vor mai fi așa de colorate.
Vă doresc să aveți parte doar de sendvișuri vesele, savuroase și cu personalitate!
 Armonie si echilibru în tot! 🙂