Capitolul 5

         Cascada amintirilor

Era momentul optim să deschid ochii după acea încercare incredibilă prin care am trecut. Gândurile începuseră să se lumineze, după întunericul unor ipoteze sinistre. Eram la marginea prăpastiei, iar un hău se deschidea lugubru în faţa mea. Mă alergau nişte gânduri fugare, dar atunci mi s-a deschis gura şi am început un solfegiu necunoscut. Cântam o melodie nouă, numind stângaci fiecare notă muzicală, iar uimirea chipului exprima ineditul situaţiei. Exact atunci am înţeles sensul acelor încercări, atunci am simţit cum îmi creşte o aripă şi sunt protejată de un înger.

Amurgul lansa lumini și umbre filtrate de pătura pădurii. Impresia era de liniște apăsătoare încărcată de mister și promisiuni. Căzusem într-o melancolie cel puțin fascinantă pentru ceilalți din jur, dar destul de amenințătoare pentru liniștea mea interioară. Parfumul de conuri de brad și al pădurii cu animalele ei, ce se retrăgeau în răcoarea nopții, mă împresura din toate părțile. Se pare că viața mi-a oferit din plin senzații tari, dar nu am știut de fiecare dată să recunosc semnalele. Uneori mi se păreau doar niște încercări necesare pentru a trece la etapa următoare. Atunci, mânată de senzații uitate, am început să-mi amintesc versurile:

Sunt punctul final din toropeala curgerii mele în neant,

Sunt frunza stacojie ce se desprinde şi cade agale

Pe gardul umed din grădina vieţii mele.

Sunt vântul ce sfâşie cerul plin de nori

Şi le franjurează orgoliul alb şi pufos.

Sunt umbra ecoului din adâncul peşterii,

Sunt firul de praf ce pluteşte pe moliciunea petalei

şi o mângâie drăgăstos,

Sunt glasul candid al unui copil

Născut prea devreme şi care a crescut prea repede.

Sunt întrebarea nerostită de pe buze prea voluptoase

ca să mintă.

Sunt mirarea păsării libere ce-şi întinde aripile

în voia curentului vieţii.

Sunt valul spumos ce biciuieşte malul abrupt.

Sunt încăpăţânarea calului nărăvaş

ce trage zăbala nechezând continuu,

Sunt începutul zilei dintâi şi regretul nopţii de pe urmă.

Sunt mireasma verii trecute şi mustul parfumat al toamnei ce a venit,

Sunt un simplu om pe metereze şi un conglomerat de atomi instabili fără tine.

Vino alături de mine şi voi fi doar eu!

Ele îmi gâdilau orgoliul zburlit de amintiri și totul părea mai clar, mai liniștit, mai complet. Copilăria mi-a fost leagăn de vise și mereu lucrurile din jur mi se păreau înconjurate de un anume mister. Copilăria este începutul aventurii! Cel mai adesea îmi revin în minte zilele acelea solare, din timpul vacanței de vară, când totul din jur era o nouă redută ce trebuia cucerită. Atunci era momentul marilor aventuri, era timpul acumulărilor și al jocului inocent. Locul preferat unde jucam v-ați ascunselea, șifonierul bunicii, sau bicicleta roșie Pegas pe care au învățat toții puștii de pe stardă să meargă, gala desenelor animate cu Mihaela, Pif și Hercule, uneori și Woody sau Donald, omulețul lui Gopo sau filmele acelea rare, vechi și învăluite într-o aureolă de poveste sunt doar câteva crâmpeie din acel parfum plin de esențe tari. De exemplu, televizorul alb-negru din camera părinților era unul din acele lucruri magice la care aveam acces doua ore pe zi, pentru ca atât era programul. Dar ceea ce ma interesa erau doar desenele animate care se întindeau pe cel mult un sfert de oră, restul fiind emisiuni dedicate conducătorului. Cutia aceea neagră din care se auzeau sunete plăcute și răsăreau imagini ce se derulau cu o viteză impresionantă a avut mereu darul să mă impresioneze. Actorii și actrițele erau un fel de zei al Olimp-ului, iar atunci când prindeam o revistă cu informații despre ei mi se părea că am cucerit lumea. Inocența aceea dulce care mă împingea să colecționez imagini cu ei sau timbre și șervețele m-a ajutat să cresc visând frumos. Acele armonii intime care îmbrăcau niște sentimente nobile m-au ajutat să aleg mereu fericirea momentului, sublimul clipei și magicul acela atât de trecător, dar memorabil. Orele sparte din cadranul timpului incert amuţesc în faţa omului ce creşte, dar se simte tot mic pentru că povestea e aceeaşi de când lumea : nemulţumirea musteşte în râul frustrărilor şi ne îneacă viziunea. Cântecele devin mute, moralitatea îşi pierde umbra, iar lumina se întunecă vizibil din motive absurde. Unde mă aflu şi ce caut de fapt ?…

Plictisite şi surde cuvintele tac pentru a găsi răspunsuri ce se simt. Încerc, caut, investighez, dar sensul se împotriveşte să apară, scuzându-se politicos că nu şi-a şters noroiul de pe botine. 

Televizorul era atunci un lux pe care nu oricine și-l putea permite, iar timpul restrâns în care îl foloseam părea insuficient pentru setea noastră nestăvilită. Televiziunea în culori era considerată un moft, dar a cunoscut un avânt nemaiîntâlnit. În trecut utilitatea televizorului era uneori pur decorativă, pentru că nu puteai viziona emisiuni, transmisiuni sau filme care să-ți suscite interesul și îți aminteai de el întâmplător. Tehnologia a evoluat în timp, iar ceea ce părea incredibil acum câțiva ani, conectare la Internet direct de pe televizor cu ajutorul telecomenzii sau instalarea a tot felul de aplicații au devenit realitate. Televizorul copilăriei mele era negru, cu ecran gros și verde, pe când în prezent e ceva absolut normal un televizor SMART 3D Ultra HD. Claritatea imaginii, aspectul slim și multitudinea de canale pe care le poți accesa cu o ușoară atingere a telecomenzii îți transformă clipele de relaxare într-un răsfăț. Filmele și emisiunile preferate pot fi vizionate la o rezoluție uimitoare 4k Ultra HD. Ceea ce părea un vis, acum a devenit realitate. Albul e mai strălucitor, negrul mai intens, iar experiența trăită mai memorabilă. Acest televizor Philips cu led, de exemplu, este ceea ce muritorii numesc vis. Cea mai bună imagine posibilă, din orice unghi și în mișcare devine floare la ureche cu tehnologia de care dispune acest televizor, iar ofertele sunt nelimitate. El este disponibil sub forma unor modele foarte atractive, vezi oferta MarketOnline. Recunosc că sunt pasionata de filme de actiune și acest televizor îmi poate oferi o experiență de neuitat.

Puntea aceasta dintre trecut și prezent mă face mereu nostalgică, dar, în același timp mă face să apreciez calitatea și frumosul.

Articol scris pentru SuperBlog 2014!