“You the people have
the power! The power to create machines, the power to create happiness! You the
people have the power to make this life free and beautiful , to make this life
a wonderful adventure!” Charlie Chaplin

Așa
cum bine spunea Chaplin, puterea oamenilor stă în comuniunea dintre ei. Împreună
pot realiza proiecte pline de pasiune, pot lansa idei generatoare de lucruri
minunate, pot avea susținere și curaj mai mult.  Tot mai mulți oameni caută să acționeze
împreună, prin activități menite să promoveze emoții autentice, sănătoase. În
prezent s-a observat o aplecare spre trăiri, o introspecție a sentimentelor, o
maturitate a gândirii menită să ajute alți semeni prin perseverență, curaj,
voință și acțiune. Unii dintre noi am înțeles de mult că nu suntem singuri,
trăim într-o comunitate, iar problemele ei sunt ale noastre, ale tuturor.
Egocentrismul, egoismul nu își au loc într-o lume care își dorește să evolueze.
Ideea principală este întâlnirea oamenilor cu interese, credințe sau norme de
viață comune, iar apoi, prin discuții constructive și conflicte argumentate, se
poate observa și aplicabilitatea ideilor lor. O aproximare, fluidizare și maturitate
a gândirii sunt de dorit într-o lume în care interacțiunea virtuală cunoaște
cote inimaginabile, dependențe transformate în moduri de consum. Tentația este
mare, iar unele dintre aceste moduri de consum, sunt însoțite de simptome psihologice
și fizice. Cum se manifestă ele? Simptomele psihologice sunt sub forma unei
stări de bine, o senzație de euforie la navigarea pe Internet, incapacitate de
a se opri, nevoia de a mări timpul consacrat acestor interacțiuni online,
scăderea timpului petrecut cu familia și prietenii adevărați, din offline,
iritație în momentul în care este privat de calculator, randament scăzut la
școală sau serviciu. Simptomele fizice sunt la fel de periculoase, de genul
crampe ale degetelor, uscăciune a ochilor, roșeață, sensibilitate la lumină,
piele albicioasă, dureri de cap, de spate, mese neregulate, insomnie și multe
altele. În momentul în care apare cyberdependența, schimbul afectiv al
membrilor unei familii este aproape inexistent. Cred că este cel mai mare
pericol. De aceea, este de dorit ca întâlnirile față în față să fie preferate
celor online, care pot fi înșelătoare și mari consumatoare de timp. Uneori,
întâlnirile online duc la cele offline, iar această variantă este optimă pentru
startul unor colaborări viitoare, unor proiecte sustenabile, viabile. Astfel,
se pot construi prietenii pe viață, se pot crea comunități active și în
offline.

sursa

Peisajul
pitoresc, arhaic al lumii actuale, aplecată spre trăiri până la exasperare,
mi-a măturat şi cele mai negre gânduri, iar fericirea întâlnirii cu prietenii,
se întinde pe faţa mea ca o foaie de plăcintă, de fiecare dată când timpul îmi
permite. E clar că „sindromul” acesta, este tot mai întâlnit și te
face să trăieşti prezentul confortabil. De ce? Proiectele discutate față în
față sunt mai aproape de reușită. Au acel sâmbure de autenticitate ce duce la
germinarea unor idei. Rolul comunităților virtuale îl văd activ, din acest
punct de vedere, pentru că ele pot promova proiecte de succes, pot încuraja
oamenii să materializeze ideile bune, cu miez.

Uneori, aceste proiecte
frumoase preiau din problemele omenirii, pentru a uita, măcar temporar, de propriile
încercări sisifice. Apare o năvalnică dorinţă de a-i schimba pe oameni în bine,
de a-i ajuta, de a le fi aproape în momentele grele. E un conflict închipuit
sau doar o simplă disimulare ce face trecerea insesizabilă spre „blânda
indiferenţă a lumii”, cum o numea Camus? Trebuie să recunoaștem că unii
oameni se vor gândi mereu la instinctul de conservare și vor fi atenți la
propriile câștiguri, fără să aleagă calea prin care pot fi utili și altora.
Călătoria aceasta, numită viață, înseamnă și să fii alături de semenii tăi, să
trăiești autentic. Și trebuie să recunosc că, mi-e dor uneori de sănătosul
îngheţ al zăpezilor şi de furia proaspătă a vântului. De zborul încercărilor şi
de perioada avânturilor romantice, care reuşeau să deschidă şi cele mai
îndărătnice inimi şi care prindeau boboci plini de dorinţe, în vara păgână a
tuturor simţurilor. De unde lipsa de respect faţă de oameni, dogme şi credinţe?
Să fie dintr-un nebunesc şi absurd înţeles al paradoxurilor vieţii?

Cum văd eu
socializarea? Evident, față în față! În cadrul, unei cafenele literare, unde efervescența ideilor să atragă, unde să se
discute idei viabile, care să pună lucrurile în mișcare. Într-o perioadă lansasem
un proiect în cadrul căruia  lăsam cărți
prin parcuri pentru a fi citite. Am fost ajutată de oameni inimoși și de  niște copii minunați. Pentru că, trebuie să
menționez că am o meserie ce implică lucrul cu copiii.

sursa

 Am organizat întreceri
literare, menite să încurajeze potențialul creator al copiilor. Alte proiecte
mediatizate online și cu întâlniri în viața reală sunt Let’s Do it!, Țara lui
Andrei, Sigur.info cu siguranța pe internet și acțiuni de voluntariat sau activităţile
learning by doing desfăşurate la clasă şi interacţiunea cu consultanţi
voluntari din comunitatea de afaceri, prin care tinerii dobândesc competenţe
esenţiale pentru viaţă. De exemplu, Job Shadow Day este un program
internațional Junior Achievement România prin care tinerii se familiarizează cu
piața locurilor de muncă, petrecând câteva ore în “umbra” unui părinte sau
angajat din domeniul dorit. O altă comunitate de succes, cu activități cu impact social este România Pozitivă cu exemple bune despre cum putem să ne implicăm activ.

Crearea
unei comunități care să ne amintească că întâlnirile face-to-face sunt cheia
succesului pentru o colaborare de durată, este binevenită  și pentru a lua decizii cruciale trebuie să
ţinem seama de acea intimitate a trăirilor de care am început să uităm. Nimic nu
se clinteşte dacă omul se identifică doar cu trupul fizic și uită esența. Astfel, KOMUNOMO este o comunitate care ne amintește să fim autentici, să împărtășim și
altora din experiențele noastre, să fim umani, în primul rând. Vremea cere
măsuri drastice şi „medicamentul” trebuie să fie puternic şi ţinut sub
supraveghere de cenzura minţii şi conştiinţă. Astfel, jurnalul zilelor va
deveni mai plin de trăire. 

Desprinderea de orice dorinţă egoistă s-ar face
atunci mai lin, iar prin renunţarea la trufie şi răutate, ar putea
deveni şi realitate. Nu este un ţinut de basm cu personaje mistice. E o
comunitate cu potențial și necesară, care își construiește jurnalul cu ajutorul
nostru. Jocul autentic va fi totdeauna preferat şi o bună cunoaştere a obiectivelor
va duce la decizii corecte în ce priveşte acea intimitate a trăirilor râvnită
de toţi. Nimic nu se hotărăște ad-hoc, ci după o intervenţie de lungă durată şi fără a impune sau a obliga. In cadrul întâlnirilor, piroanele
cotidianului nu se mai resimt așa acut şi fiecare are timp de o pură
introspecţie în nervurile celuilalt. Se ştie că jurnalul apare cu file şi
poveşti noi şi inspiră la meditaţie, deşi unii ar putea spune că duce şi la
melancolie. Fie că e vorba de desprinderea frunzelor de pe ram şi de valsul pe
care ele îl dansează în fiecare toamnă ruginie, fie că e vorba de salvarea unor
semeni de ai noștri sau de conștientizarea unor probleme sociale cu impact
asupra celor cu putere de decizie, e clar că este o comunitate necesară!
Împreună putem muta și munții, am mai spus-o și o repet, dacă acesta este obiectivul propus!

Să vă fie toamna, dulce-amăruie!

Articol scris în cadrul SuperBlog 2014!

Cafeaua
a fost licoarea învingătorilor, dintotdeauna! Încă de când a fost descoperită
pe coastele Mării Roșii în Africa și a devenit o băutură preferată de toate
păturile sociale în Orientul Mijlociu. La început a fost cunoscută ca aliment,
nu ca băutură. Avicenna o administra ca medicament încă din anul 1000 î.H.
Etiopienii obțineau un fel de vin din boabele de cafea, obținut prin
fermentație, iar din secolul 11, persanii au început să o consume ca băutură
caldă. Boaba de cafea, se presupune că are origine mistică, tocmai pentru că
proprietățile ei sunt atât de surprinzătoare, acoperind atât domeniul religios,
cât și cel medical. Magia în care sunt învăluite aceste boabe roșii la început
și brune după coacere, capabile să alunge somnolența și să redea energia
pierdută, a contribuit la răspândirea cu succes a băuturii în Etiopia, Arabia,
Egipt și la sfârșitul secolului al XIV-lea și în Europa.

Recunosc
ca sunt adepta unei cafele aromate dimineața și mă înscriu în rândul fanilor declarați.
De fapt, ziua începe mult mai bine dacă este lângă mine și o ceașcă aburindă de
cafea, cu un guler generos de caimac. Îmi place să o savurez în tihnă și
eventual în pijamale, după toaleta de dimineață, mai ales la sfârșit de săptămână.
Cafeaua, a intrat în viețile noastre și este o rutina călduță și inofensivă,
dacă nu este consumată în exces. Este o băutură care ne revigorează, indiferent de
anotimp, ne stimulează gândirea și imaginația. Unii spun că ar avea efecte
benefice asupra sănătății, alții că nu prea ar fi bună. Ceea ce știu sigur, e
că, indiferent unde ne aflăm, la serviciu, în oraș sau în călătoriile noastre,
vom găsi și această tentație aromată, care ne va ajuta să ne concentram pe
timpul zilei, să ne înviorăm. Unii susțin chiar că ar crește performanțele
mentale și fizice, iar băutul cafelei a fost puternic asociat cu micşorarea
riscului de a face ciroză, astm, diabet, Alzheimer şi Parkinson. Știu sigur că,
cafeaua e un răsfăț al papilelor gustative, e o poezie de dis de dimineață și
un tabiet pe care nu mi-l pot refuza.

În
timp, am ajuns să apreciez efectele minunate ale cafelei, care a reușit să mă
ajute în diminețile mohorâte prin parfumul ei inconfundabil, să mă revigoreze
când eram obosită, să fie lângă mine cu aroma și caimacul ei, pentru a-mi
desena povești de viață, pentru a-mi fi inspirație. Am câteva cești preferate
din care o savurez, de cele mai multe ori, verzi sau albe și căldura ei mă
transpune pe malul mării, unde o beau cu prietenii preparată la nisip, în ibric
de cupru, sau mă trimite înapoi, în anii de studenție, când o consumam pentru a
mă putea concentra și rezista stresului examenelor.

 Pot spune că a fost alături
de mine, exact când am avut nevoie. De aceea, am învățat să o prepar cu
atenție, să-i acord un întreg ritual, transformat pentru mine, peste ani, într-un
veritabil tabiet. La început eram novice în domeniu, iar prima cafea pregătită
a fost un fiasco. Mătușa mea din Germania, mare iubitoare a licorii magice, m-a
rugat să-i fac o cafea la ibric, dar fiind prea mică, clasa a zecea de liceu,
cred, nu am apreciat corect proporțiile dintre apă și cafea, rezultatul fiind
un fel de apă colorată. Îmi amintesc că nu mi-a reproșat nimic, chiar m-a
lăudat, iar eu nu-mi mai încăpeam în piele de mândrie, că am făcut prima mea
cafea. Ulterior, bunicii mei, pentru a mă încuraja, mă rugau să le pregătesc o cafea
elegantă. Evident că eram onorată să îndeplinesc acest ceremonial și am învățat
să prepar o cafeaua așa cum trebuie, adică m-am asigurat să fie proaspăt
măcinată, am apreciat corect proporțiile, cam două lingurițe la 200 ml. apă și
am avut grijă și de calitatea apei, care, de cele mai multe ori oferă savoare
întregii cafele. Elementul principal, secretul întregului proces tehnologic, am
aflat că consta în momentul în care se adăuga cafeaua, înainte sau după punctul
de fierbere. Evident că totul dura ceva timp și parcă tot nu era așa cum îmi
doream. Lipsea ceva…

De
câțiva ani, am descoperit, cu ajutorul tehnologiei, cum se prepară cafeaua preferată
în intimitatea căminului. Magazinul MarketOnline.ro oferă niște promoții la expresoare
și cafetiere care îți pot transforma cafeaua într-o poveste.

 Am ales espresorul
Saeco Philips pentru că am realizat că ei știu ce înseamnă cafeaua adevărată,
fac totul cu pasiune și grijă, tehnologia întâlnește profesionalismul și aroma
este sublimă, caimacul generos, exact cum îmi place mie. În plus, este ușor de
întreținut, are sistem de autocurățare, este de origine italiană, plăcerea e
garantată, iar atunci când se pune sufletul și inima într-un lucru, se simte
pasiunea, se vede finețea. Mă simt excelent acum, pentru că am descoperit
ingredientul secret din povestea mea: expresorul Saeco. Întâlnirile cu prietenii,
cu familia, siestele lungi și diminețile gri s-au transformat, au prins culoare
și savoare. Espresorul Philips profesional, Saeco este un complex de
tehnologii, perfect sincronizate, iar totul se poate regla după propriile
preferințe: temperatura apei, cantitatea și concentrația cafelei, proporția
spumă-cafea în ceașcă, intensitatea aromei, chiar nivelul spumei sau caimacului
cum îi spun eu, care poate fi ușoară, catifelată. Comod, elegant, savoare garantată!
Ce îți poți dori mai mult?

Pornind
din inima pasională a Italiei, expresso a adunat toate aromele însorite de
acolo, toată bucuria de celebrare a vieții și a devenit o cultură. Astfel, în prezent,
datorită sistemului integral automat, poți servi din savoarea adevăratelor
specialități expresso italiene, chiar la tine acasă, nu neapărat la cafeneaua
preferată din oraș. Pot fi personalizate până la 9 specialități diferite, de
către 6 utilizatori diferiți, ceea ce înseamnă că te poți juca cu aromele, după
gustul propriu și vei avea o familie fericită. Un alt secret? Toate ingredientele proaspete, oferă o savoare
desăvârșită: boabe proaspăt râșnite, apă și lapte proaspete. Râșnița ceramică
nu încălzește boabele și se păstrează gustul autentic al cafelei. Ce rezultă? O
aromă divină, o consistență cremoasă delicioasă, un răsfăț binemeritat în mijlocul
lumii dezlănțuite! Vă recomand acest produs!

Articol
scris în cadrul SuperBlog 2014! Vă dedic! 🙂

Revenirea în mijlocul naturii ne-a făcut bine și eram din nou fascinați de minunățiile pe care ni le oferea cu atât de multă generozitate. Verdele ne întâmpina din nou cu prospețimea lui, iar florile, prin parfumul lor delicat și paleta coloristică ne chemau pe tonalități familiare. Muntele este locul preferat în
ultimul timp, pentru că o mână măiastră a pictat peisaje care îți taie respirația, care te îndeamnă să te înclini, să admiri în tăcere și să pleci smerit, fără să deranjezi armonia din jur. Am avut norocul sa călătoresc pe drumuri presărate cu povești și frumuseți mirifice. Avem atât de multe locuri frumoase în țara noastră, care așteaptă să fie explorate. E o plăcere să urci muntele pieptiș, însoțit de prieteni sau să petreci clipe memorabile  într-o tabără alături de copii. Recunosc că
ambele variante sunt provocatoare și am avut șansa să fiu și alături de prieteni sau adulți în cadrul unor reuniuni de tipul team-building și de copii în tabere.

Dimineața, orizontul incert al traseelor îți fac tâmplele să zvâcnească și idei curajoase se profilează, sub forma unor planuri mărețe, pentru ziua ce se arată semeață. E imposibil să nu-ți placă aerul acela curat ce-ți umple plămânii, priveliștile de vis, zgomotul firesc al naturii, cu păsările, animalele, râurile ei, precum și vântul ca fond muzical. Atunci începi să apreciezi liniștea aceea primordială ce te îndeamnă la meditație, care te face mai curajos și inventiv. Astfel, sejururile cu prietenii sau taberele cu copii, devin un must-have în programul tău.

Însă, un regret tot am. Nu am reușit încă să ajung la Straja, unde am auzit că este minunat. Deja îmi imaginez un team-building cu bloggerii în iarna aceasta și foarte curând cu unii dintre colegii mei, în cadrul unor cursuri de formare. Locația am auzit că este pitorească și am văzut și din galeria foto a Vilei Alpin că merită vizitată.

Deja mă văd pe terasa aceea din
fața vilei întâmpinându-mi colegii și oferindu-le detalii despre cazare, trasee,
programul zilnic și locuri de vizitat.

 Sunt convinsă că voi reveni ulterior și cu
copiii ce-i am sub îndrumare, într-o tabără sau cantonament la Straja, pentru a gusta din delicioasele
mâncăruri ale gazdelor și pentru a aprecia frumusețea împrejurimilor: Platoul Soarelui,
Vârful Straja, Circuit Valea Brăița, Cascadele Brăiței, Pasul Vulcan, cetăți, biserici,
mănăstiri, Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Muzeul Țării Hațegului, rezervația de zimbrii
și multe altele. Sunt tot mai convinsă că un team-building la Straja este cea mai bună alegere, pentru că, din
documentarea pe care am făcut-o, mi-am dat seama că acolo, Dumnezeu a sădit
semințele bucuriei, frumuseții, ale regăsirii de sine. E într-adevăr un loc unde
te poți regăsi, unde poți să-ți încarci bateriile cu energie în stare pură.
Exact acest lucru te copleșește încă de la început la munte: puritatea și
simplitatea firească a fiecărui lucru așezat în drumul tău. Acolo ești mai aproape de cer, de Dumnezeu.

Discuții
în mijlocul naturii, pe cărările muntelui, pe trasee organizate, tiroliana,
raftingul, escalada, paint ball-ul sau activitățile speo sunt doar câteva alternative
de petrecere a timpului liber la Straja. Iar cazarea la Vila Alpin ***
satisface toate exigențele: restaurant propriu cu mâncăruri tradiționale,  centru de închirieri echipament sportiv,
centrală termică și apă caldă permanent, sală de conferințe, internet wireless.

Cred
că și copiii care vor merge cu mine vor fi la fel de entuziaști, pentru că totul
este foarte bine organizat, iar o tabără la Straja sau un cantonament se transformă cu ușurință
într-o amintire memorabilă. Program de trasee zilnic, Parc Aventura, tiroliană,
discoteci și petreceri, sunt sigură că vor fi încântați și își vor dori să
revină.

 Iarna, pârtiile de schi sunt foarte aproape de Platoul Soarelui.
Peisajele se schimbă, dar impresia este tot una plăcută. Gazde generoase, ospitaliere, un cadru natural de vis, motive suficiente pentru a vizita Vila Alpin *** Straja!