Vocile din grădina secretă

Copila alerga sprintenă prin curtea plină de oameni dragi, iar privirea îi aluneca la intervale scurte spre ea. Bătrâna era acolo, se odihnea după truda de toată ziua, iar ochii ei, erau flori vesele în glastră, atunci când urmărea joaca copiilor. Fetiţa se ducea tiptil spre ea, şi-i zdruncina tihna binemeritată, preţ de câteva clipe, însă, apropierea o bucura, nu o deranja. O ţinea în braţe ca pe o comoară şi inspira miresmele părului ei şi ale grădinii. Zâmbea! Se simţea împlinită când observa forfota aceea, când îşi vedea copiii şi nepoţii alături.
Merii erau în floare, iar adierea vântului aducea miresmele proaspete ale unei primăveri luminoase. Albinele bâzâiau într-un du-te vino continuu, prelungind sprintul oamenilor din jur. Rozul dantelat al florilor juca zglobiu pe retina care se odihnea şi ea, privind fix la verdele crud. Globul cristalin ascundea enigme şi amintiri de mult, din tinereţe, cu vocile de atunci, din grădină, iar una dintre ele se ivi fâşneaţă, lipindu-i o lacrimă, ca o nestemată, în colţul ochiului stâng. Era de bucurie! Avusese o viaţă plină, iar clipele suspendate în neant, se plimbau acum nestingherite pe bulevardul amintirilor. Vocea lui groasă şi tremurând când a cerut-o, glasul gâtuit de emoţie al mamei când a anunţat-o, strigătul ei de bucurie când a acceptat.
A fost mereu o curte animată, ba de glasuri de copii, ba de voci, pe diverse tonalităţi, ale adulţilor. Viaţa tumultuoasă din acea curte, din acea grădină era de poveste. Personajele de basm nu erau altele decât membrii familiei şi prietenii acestora. Iureşul şi agitaţia aceea, zâmbetele cristaline, trilurile de păsări din pomii ce umbreau curtea şi parfumul strugurilor din acel coridor, te plimbau departe. Se simţea dragostea dintre ei în orice gest, în orice privire, iar cuvintele ce se rostogoleau de la unul la altul, rotunde şi pline de înţelesuri, emanau înţelegere, dăruire, iubire. Grădina îşi etala cu măreţie frumuseţea. Fiecare cărare, fiecare răsad şi boboc ascundeau sub verdele lor crud, multă migală şi muncă, zile de plivit şi udat, de tăcere meditativă şi creaţie. Insectele zumzăiau şi ele într-un apogeu al bucuriei, care umplea grădina de acel frumos simplu şi pur, al naturii recunoscătoare. Parfumul florilor care se deschiseseră ruşinate în faţa soarelui, se împletea suav cu acela de copii veseli. Ea, bunica, îi privea protector şi mai prindea pe câte unul din zbor, pentru a le depune pe frunte câte o sărutare şi a le reda din nou libertatea de a se juca. Era răsplata pe care singură şi-o lua, după ce umplea bucătăria de arome divine.

Grădina e încă acolo. Ne aşteaptă de fiecare dată, plină de splendoare, iar cărările ei străjuite de flori, pomi fructiferi şi legume ne cheamă, însă cu o tonalitate diferită. Vocile s-au schimbat pentru că totul pe lumea aceasta e trecător. Însă, frumuseţea grădinii, trebuie păstrată neîntinată, în testamentul naturii, ce veşnic reînvie. Toţi avem grădina noastră secretă, unde ne simţim acasă.

Diana

Bine te-am regasit! 🙂
Minunate amintiri ai dezmortit in mintea mea! Cu drag imi amintesc curtea casei in care m-am nascut si unde am facut o multime de nazbatii! 🙂
Toate florile pe care bunica – in special le ingrijea – parul cel batran de care era agatat un leagan din lemn, corcodusul din care n-am cazut numai o data; furnicile care-mi erau tovarase de joaca atunci cand nu erau alti copii pe acolo… O gradina de vis! 🙂
Zile fericite iti doresc! Cu drag!

Liliana

@Diana,
comentariile tale sunt aşa de revigorante! Grădina nu putea să nu ne amintească, măcar un pic şi de copilărie! Chiar mă bucur că am reuşit să răscolesc nişte amintiri aşa de frumoase!
Zile fericite şi ţie! Cu acelaşi drag!:)

Mirela

Am citit cu drag și pot spune că mi-a făcut bine, e revigorantă povestea ta și creează imagini colorate și parfumate. Mi-e dor de grădina copilăriei și chiar o voi revedea, sper, la vară, deoarece am acceptat să dau curs invitației unor rude care locuiesc în apropiere. Parfumul îmi stârnește curiozitatea, sigur e superb! Te pup, seară frumoasă!
P.S.Te-am înscris în tabel!

Liliana

@ Mirela,
dacă am reuşit să te revigorez şi să vezi diverse imagini care te aruncă spre copiărie, înseamnă că ţelul meu a fost atins! 🙂
Numai bine! Zile calde!
P.S. Mulţumesc pentru înscrierea în tabel!

Lasă un răspuns