Am deschis ochii, limpezindu-mi privirea în lumina ce se strecura sprintenă prin fereastra larg deschisă. O nouă zi se arăta chipeşă, iar ochii somnoroşi încă rememorau un răsărit dulce-roziu de acum câteva zile. Zgomotul liniştitor al valurilor înspumate ce se spărgeau de mal şi chemarea pescăruşilor diafani au rămas acolo, undeva, pentru a mă ajuta să mă trezesc voioasă şi tonică cel puţin un număr considerabil de dimineţi de acum înainte.
Am înţeles, mai greu la început, dar după ce multe experienţe s-au repetat pentru a înţelege lecţia, că alegerile pe care le facem încă de la primele ore ale dimineţii, sunt de fapt o consecinţă a felului nostru de a fi. Nu putem alege ceva care să nu corespundă valorilor pe care le-am construit în timp. Până şi dispoziţia pe care o alegem spune multe despre noi. Dacă alegem să fim bonomi, tăcuţi, închişi în propriul turn de fildeş, meditativi, circumspecţi, nervoşi, critici sau joviali, pozitivi, tonici, empatici, cu siguranţă îi vom influenţa şi pe cei din jurul nostru să fie într-un anumit fel. Ei ne vor răspunde sau vor alege să rezoneze cu noi, sau ne vor ignora când ne vom întâlni. Ţine de liberul arbitru şi de capacitatea de a fi autentic, zic eu, pentru că prea mulţi aleg să disimuleze şi să braveze pentru a-şi etala efemera credinţă că sunt atotputernici. Deşi trăim în era lui repede, mult şi prost, eu aleg să am propriul ritm şi bioritm într-o cadenţă impusă doar de ceea ce simt. Am ales şi să fiu mai puţin activă pe blog pentru a mă regăsi, pentru a trăi în lumea adevărată, cea cu feţe vesele şi triste, cea în care uneori te simţi un iubit al sorţii şi alteori un marginalizat, un intrus. Am ales să trăiesc gustul uneori dulce, alteori amărui al vieţii aşa cum este ea, cum ne-a fost oferită, lucruri pe care pe blog sau oriunde în mediul virtual le poţi simţi doar artificial, indus.
Odată ieşită în tumultul de afară simt căldura care mă impresoară şi multe tensiuni inutile ce duc la conflicte. Atunci aleg să le ocolesc metodic, fără să le dau o importanţă nemeritată, pentru că am realizat cât de derizoriu este să cad în plasa conflictelor induse şi să-mi consum energia de care voi avea nevoie să duc la îndeplinire obiectivele propuse. Apoi, aleg să fiu cea mai bună variantă a mea în ziua ce tocmai mi-a dat bineţe şi alerg spre destinaţia dorită.
Astăzi, aleg să fiu eu însămi, aleg să fiu fericită! Voi ce alegeţi?
Vă doresc gânduri bune şi alegeri reuşite! 🙂
Gândurile mi se fac vară şi pe-o coală albă scriu amintiri cu gust sărat, presărate cu cristale de nisip fin şi pe fondul muzical al ţipetelor clare de pescăruşi ce zboară lin deasupra-mi.
Bună dimineaţa, Jonathan! Mi-a fost dor de tine! 🙂
arhiva personală