Aventura unei ștampile

Își
amintea nostalgică de vremea când era doar o idee. Oameni pasionați și creativi
din Austria și Cehia au experimentat, explorat și inovat ceea ce urma să se
transforme într-o poveste frumoasă, cu happy-end. Personajul principal era
chiar ea, ștampila personalizată de la Colop, cea mai mare firmă de distribuție
de ștampile din România, cu o experiență de 
peste 10 ani. Misiunea ei era să ajungă în cât mai multe case sau firme
și să bucure oamenii, să le ușureze munca. Era mândră de obârșia ei, fiind ecologică
și atractivă ca design, verdele și lemnul predominând, confecționată din
plastic reciclabil și din biopolimeri biodegradabili. Întotdeauna s-a simțit
altfel, iar cuvintele tari – gen, reciclabil, biopolimeri, biodegradabil – au
impresionat-o, pentru că avea personalitate și cunoștea puțin și lumea. Era o ștampilă de poveste! Calătorise mult până să ajungă pe raftul magazinului virtual, văzuse destule și
se considera deci îndreptățită să aibă o viață împlinită.
Aventura
ei a început într-o zi ploioasă de toamnă, când o doamnă cu părul de foc și
alură de actriță a intrat în magazinul virtual și a pus ochii pe ea. S-a foit
neliniștită, topită de atenția care i se oferea, dar era și măgulită, în
același timp. Observase ochii căprui din spatele monitorului și citise în ei o
promisiune, încă nerostită. Striga spre ea cu dorința vădită de a-i atrage
atenția:
–         
Alege-mă pe mine!  Nu vei regreta! Sunt iubibilă și beneficiez și
de personalizare!
Și
atunci s-a întâmplat neprevăzutul. A fost depusă în coșul virtual de
cumpărături, alături de alți confrați și în câteva zile se uita în ochii aceia
mari, căprui, pe care îi remarcase de prima dată. Era așa de recunoscătoare,
încât, atunci când a vrut să se exprime, s-a făstâcit toată și a clacat. Toate
obiectele din cameră i-au făcut o întâmpinare de pomină:
–         
Cine ești? a întrebat curioasă o radieră
în două culori.
–         
Îmi place verdele tău! Ești frumoasă!
adăugă un stilou cu penița de aur.
sursa
–         
De unde ai venit? completă șirul de
perorații, un caiet cu foi veline.
Biroul
pe care poposise, din lemn de culoarea cireșului, începuse să-i admire mânerul,
constatând că au ceva în comun.
–         
Îmi pare bine să te cunosc! Stăpâna
noastră aduce mereu obiecte pline de culoare și personalitate. Nu te speria de locvacitatea
volubilă a celor din jur. Așa sunt ei, curioși și vorbăreți.
Era
cazul să se prezinte. A tras aer în piept și cu ochii spre interlocutori, a
început să-și etaleze cv-ul, fără prea multă elocință.
–         
Bună! Sunt ștampila personalizată de la
Colop! Vin de la București, dar am fost fabricată în Austria. Simt încă căldura
mâinilor care m-au modelat, iar ei, sunt rudele mele: the pocket stamp, pentru
cei care sunt în mișcare și pixul Colop cu o ștampilă simpatică și utilă
integrată. Beneficiem de printer și datieră, de personalizare, de un design
modern. The pocket stamp are datele stăpânei noastre, nume, prenume, adresă și
ocupație, iar eu am un mesaj de încurajare, la fel ca și pixul, care poate fi
oricând un cadou binevenit pentru cei dragi, cu un mesaj personalizat.
–         
Ne pare bine de cunoștință! au răspuns
în cor toți locatarii temporari ai casei luminoase în care poposise.
–         
 Se pare că stăpâna noastră are iar în program
niște surprize pentru copii! a spus repede cartea deschisă de pe birou.
–         
Mereu le pregătește câte o recompensă
frumoasă! Am fost martoră la multe experiențe plăcute! adăugă și servieta din
piele, făloasă, nevoie mare.
–         
Mâine, vei fi în centrul atenției!
Concentrează-te pe detalii! Vrem să aflăm tot, cu lux de amănunte! spuse din
vârful minei, creionul șugubăț. Mai bine te culci devreme! Vei avea o zi plină!
–        În regulă! Mulțumesc pentru întâmpinare
și sfaturi! Voi ține cont de ele! specifică ștampila, retrăgându-se într-un
colț.
Ziua
se ivi sprintenă și inundă cu lumina ei cenușie camera. Toamna se insinua
subtil, misterios, cochet, prin paleta ei coloristică, de la fereastra casei. Stăpâna
lucrurilor, pregătise cu migală, niște surprize plăcute pentru copii, așa cum
preconizaseră cu toții, încă de aseară. Fișe interesante stăteau frumos
aliniate în servieta atoateștiutoare, ascunse în țiple colorate. Imagini cu
animale și cele patru anotimpuri stăteau lipite de noii musafiri: ștampila nou
venită, cu pixul năzdrăvan care avea mesajul Well done! și the pocket stamp, companioni de cursă lungă, prin
designul elegant și fiabil.
–         
Auuuu! M-ai înghesuit! Și așa e întuneric
aici! spuse cu reproș penarul plin cu creioane și markere, spre cartea cu foi
colorate.
–         
 Lasă! Și eu sunt un pic claustrofobă, dar, nu
mă plâng! E pentru o cauză nobilă! strigă indignată cartea.
–         
Mai așteptați puțin! Nu vă burzuluiți
așa! tună servieta și îi zgudui pe toți. Știti cum e afară? Vreme rece, cer
înnorat, vântul suflă cu putere, plouă și e frig. Voi sunteți la adăpostul
pielii mele, așa că, să nu vă aud!
În
sfârșit, se simțea un pic de căldură, semn că toată lumea a ajuns cu bine într-un
loc uscat și primitor. Coridoarele unei școli vesele se profilau la orizont,
iar toate obiectele din servietă trepidau de nerăbdare. Era momentul lor să
strălucească! Au fost scoase și aliniate pe catedră, iar orele au început cu
zumzet și veselie. S-au repetat cuvinte, s-a citit, s-a cântat și mereu s-au
oferit recompense. Ștampila verde a poposit pe filele multor caiete, iar ochii
de diverse culori și mărimi, care citeau mesajul, căpătau o sclipire deosebită.
–         
A fost una din cele mai frumoase zile! a
conchis ștampila ajunsă din nou acasă, printre celelalte lucruri curioase….
–         
Vrem mai multe detalii! Ești prea
zgârcită! De fapt, ne-ai promis! spuse cu obidă biroul care nu se putea deplasa
la școală. Dar, aștepta zilnic, poveștile depănate de ceilalți temerari, ca să
compenseze regretul că nu poate ieși din cameră.
–         
Bine, fie! Îmi place să mă țin de
promisiuni! își începu ștampila destul de timorată, expunerea. Ziua a început
la o clasă de micuți, iar ochii lor zglobii mă fixau, parcă gata să mă hipnotizeze.
Cu câțiva dintre ei am constatat că pot comunica. Le șopteam răspunsurile,
repetam cuvintele, cântam cu veselie, iar când mesajul meu se imprima pe
caietele lor, eram recompensată cu un sărut, o îmbrățișare diafană sau cu un
zâmbet cât toată fața. M-am simțit minunat! Aș repeta experiența aceasta la
infinit!
–         
E clar că și tu te-ai îndrăgostit de
micuții cu care lucrează stăpâna noastră! Vei avea ocazia să cunoști diferite
personalități, să restabilești echilibrul în zilele fără soare, să te joci! explică
o carte cu coperți cartonate dintr-o suflare.
–         
A mai fost ceva care m-a impresionat!
spuse șoptit ștampila.
–         
Ce? Ce? au adăugat în cor toate
obiectele de papetărie și imprimanta solitară.
–         
Am remarcat atmosfera plăcută în care se
desfășoară toate activitățile! Parcă stăpâna noastră avea o baghetă magică și
făcea vrăji la tot pasul. Toți copiii răspundeau, până și cei mai timizi, iar,
când greșeau erau corectați cu blândețe.
–         
Și care este mesajul pe care îl imprimai
pe caiete? strigă nerăbdătoare ascuțitoarea, cu o voce pițigăiată, care trezi
pe toți din visare. Nu am putut să-l văd, deși am încercat, crede-mă!
–         
Și eu am văzut cu greu mesajul! Mâna se
depărta prea repede de caiete… I’m proud to be your teacher!
–         
Ce frumos! Nu-i așa că îți pare bine să
fii alături de noi, în niște aventuri pline de adrenalină? Că stăpâna noastră
nu are timp să se plictisească, mereu inventează ceva nou… completă plin de
aplomb, caietul cu foi veline.

–         
Nu regret că sunt aici! E visul meu să
fac cât mai mulți oameni fericiți! De-abia aștept ziua de mâine!
Articol scris în cadrul concursului SuperBlog2016!

Lasă un răspuns