Parfum subtil de litere

            Un tainic joc al simțurilor îi învălui pe cei doi iubiți
care nu se puteau desprinde unul din brațele altuia. Tangoul primordial al
sentimentelor autentice îi învăluia de fiecare dată când se aflau în apropiere.
Era acel suflet pereche de care toată lumea vorbea, era doar o vibrație înaltă
care era resimțită prin toți porii sau doar parfum de amintiri retrăite într-un
prezent continuu? Nu mai conta, era mai important că era adevărat, era acolo,
în prezent.
Ela
a iubit mereu cu intensitate pe câte cineva sau ceva, pentru că așa a simțit și
nu a făcut acest lucru din obligație, ci pentru că așa i-a dictat sufletul. A
iubit viața mereu și au fost momente când sentimentul a fost reciproc. Gânduri
mascate se ascundeau după perdeaua minții, asmuțind câinele de veghe,
conștiința, asupra tenebrelor ce-i umbreau sufletul încercat. Nu a capitulat niciodată,
a luat totul cum a venit, a încetat să-și mai pună întrebări al căror
răspunsuri nu îl știe sau dor prea tare. Începuse să vadă maturitatea ca pe o
insulă exotică pe care aveai acces, dar unde scăpa cine putea. Și a început să
trăiască plenar.
Când
începuse cu adevărat să fie realistă, să uite de naivitate și feți frumoși? Nu
mai ținea minte, dar știa că procesul a fost incredibil de dur și a măcinat în
ea cum macină apa în piatră, încet, dar sigur. Nici măcar nu mai realiza dacă
șlefuirea a dus la rezultatul scontat, a simțit că pe traseu a pierdut multe,
însă s-a câștigat pe ea. Joaca cu literele a fost mereu firească, iar când se
așeza în fața laptopului sau a colii de hârtie se crea o conexiune greu de explicat,
iar totul ducea spre niște experiențe frumoase.
Știa
că era pe o margine de lume, iar acea lume oricând se putea prăbuși, știa însă că
nu este singură și descoperise că nu se iubise suficient, că altele au fost
prioritare, că încercase să mulțumească pe toți, dar e știut că acest lucru e
misiune imposibilă. Se uita în urmă și își reproșa că iubise prea mult, încât
uitase de ea. Sacrificiul de sine a fost un cadou prea puțin apreciat, iar
viața a învățat-o ce înseamnă respectul, simplitatea, modestia. Uneori credea
că a găsit piatra filozofală, iar alteori se simțea doar un luptător pașnic cu
vestitele mori de vânt, ca oricare muritor.
Primăvara
avea darul să-i trezească la viață sentimente și amintiri adânc îngropate, dar
tot ea, cu miresmele ei proaspete și culorile pastelate o făceau să iubească
viața mai mult ca în orice anotimp. Își plimba degetele lungi prin părul rebel care
se încăpățâna să stea într-o formă și zâmbea ghiocelului din grădinea ce-și
mijea vrejul fraged sau primului copil din drumul ei. Învățase să împrăștie
doar vorbe bune și energii pozitive în jur, iar oamenii o preferau în
apropierea lor. Nici măcar nu depunea prea mari eforturi, pentru că era în natura
ei să fie generoasă, veselă și senină. Era la locul potrivit, în momentul
potrivit. Așa simțea.
Prima
întâlnire cu literele a fost în clasele primare, când fuga după ele a
mobilizat-o să scrie, să creeze. Nu era nimic forțat, iar totul curgea lin, ca
apa unui râu la vale. Compunerile create atunci și textele de mai târziu au
încurajat-o să persevereze și să alterneze acel amețitor dans al literelor care
au dus la un tango primordial care dezgolea mereu sufletul și îngenunchia trăirile autentice. Fie că era vorba de vârful peniței, fie că era vorba de tastatură,
parfumul acela înnebunitor și gustul de autentic o făceau să stea cu orele în
fața unui monitor sau a unor hârtii. Greu de înțeles, dar nu imposibil! Ela are
un pic din fiecare iubitor al literelor și de aceea e culpabilă de altele, dar
nu de neiubire.
Și a scris cu același dor și iubire pe o coală de hârtie, iar parfumul literelor, un parfum inițial, elegant, stilat ce lansa în aer promisiuni pasionale se insinua încet în suflet…
Gem
cuvintele
după
începutul timid,
după
încercările de unire, derivare şi formare.
Ni
se dezvăluie plenar
prin
mesaje simple de iubire
ce
exprimă esenţa divinului din ele,
dar
şi trivialul lumii, cu un contur alb, transparent,
impropriu
al literelor din alfabet,
când
sunt lipsite de sens sau simţire.
Gem
cuvintele de sensuri,
Iar
pulberea diafană găsită în piatra filozofală
Pluteşte
în eter ca nişte bule de săpun.
Plâng
cuvintele neîncetat după credinţă,
dar,
uneori, nu găsesc decât  bucăţi din tăgadă.
Sunt
sticloase, reci sau diafane,
profunde,
line sau efervescente,
în
funcţie de miezul incandescent.
Cercuri
concentrice de sensuri formează un labirint
Ce
păstrează captivă înţelegerea.
Prinsoarea
cu timpul va fi reuşită
Când
vom înceta să alergăm după el zilnic,
Şi
vom înţelege tatonarea sensurilor,
doar
când ne vom reaminti,

vorbim, să scriem şi să simţim.
Poveștile au început aici. Găsiți în tabel și alte esențe de parfumuri memorabile! Mirela Pete, gazda poveștilor a propus tema de astăzi, iar Silving, Irina Beck a ales ca temă pentru 26 martie Parfumul dansului.

Primii fulgi

sursa
Vă amintiți bucuria primilor fulgi de zăpadă? Vă dedic o poveste scrisă de mine, acum ceva timp…
” Prima zăpadă va veni 
   Şi nimeni nu va şti 
   Când se va arăta 
   Primul fulg de nea 
   L-am aşteptat împreună la geam.
   Şi aşteptând, când m-ai atins 
   Un foc în mine s-a aprins
   Şi atunci prima oară a nins, 
   În palmă un fulg ţi-am prins.
   Şi-am înţeles că-i un mister
Cum cade dragoste din cer
Prima zapadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zapadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns şi zăpada ne-a adăpostit. ”  versuri din melodia cântată de Proconsul
Lumina ireală a lunii se reflecta în geamul ferestrei. Razele filtrate prin sticla opacă, încercau să imite vitraliile acelea colorate divin din biserici şi se jucau prin faldurile perdelei impunătoare. Era miezul nopţii, iar tânăra ascunsă între perne sări din pat cu părul răvăşit şi cu o figură consternată. Din nou o chinuia acel coşmar obsedant în care era urmărită de o umbră nedefinită care o ameninţa prin însăşi prezenţa ei. Tremura din toate încheieturile, iar lumina difuză a veiozei aprinse în grabă împrăştia şi mai multe umbre ciudate pe pereţi. Lumina era ca un fluture rănit. Femeia, vizibil răvăşită întârzia cu ochii aţintiţi într-un colţ al camerei pentru a-şi reveni. Inima i se zbătea în piept ca un  porumbel prins în capcană. Se lăsă la un moment dat peste pernele multe, într-un leşin voit. Mişcarea aceea leneşă îi descoperi genunchii netezi, iar aşternutul s-a şifonat sub greutatea bruscă. Pe tavan, din ce în ce mai insistent, umbrele şi luminile se fugăreau asemeni clipelor târzii din noapte. Părul lung s-a revărsat, iar corpul de felină speriată căuta căldura trupului alăturat. Nu găsi decât urma lăsată după ridicare şi o răceală mai mare o cuprinse. Oare ce se întâmplase? Şi el avusese un coşmar? Curiozitatea o făcu să sară din nou din pat, de data aceasta conştient şi tălpile ei atinseră parchetul rece şi stingher. La fereastra din balcon îl întâlni pe cel căutat, care fuma liniştit, iar glasul lui sonor în noapte o făcu să uite cu totul de coşmar:
– Ştii că a început să ningă? Este ireal!
– Chiar ninge? întrebă neîncrezătoare femeia somnoroasă. Adevărul era că îşi dorea nespus să apară albul acela imaculat pentru a şterge din murdăria de pe străzi. Cred că niciodată nu aşteptase aşa de nerăbdătoare prima zăpadă ca anul acesta. Alergă la fereastră şi îşi lipi nasul de geamul rece. Într-adevăr, fulgi mari şi pufoşi se înghesuiau în văzduh, pentru a poposi în cele din urmă pe pământul încă negru. Se simţea un fior de răcoare şi era un pui de ger încă de cu seară, semn că în curând va ninge. Pudra diafană ce se cernea din zenit părea într-adevăr ireală. O veselie instantanee amestecată cu amintiri calde a pus stăpânire pe femeia felină şi l-a apucat pe bărbat de mână, iar apoi a depus pe obrazul lui un sărut tandru ca o mică ofrandă. După ce au contemplat încă câteva minute bune jocul nebunesc al fulgilor de nea, s-au îndreptat spre cameră şi au sărbătorit împreună primii fulgi de anul acesta.
Un an minunat! 🙂

Gala SuperBlog 2016

Mi-am dorit să scriu imediat după ce am ajuns de la gală, dar, din nou, timpul nu a avut răbdare. A venit momentul să împărtășesc impresiile mele în urma întâlnirii cu bloggerii, partenerii, sponsorii și organizatorii competiției SuperBlog…. A fost o experiență memorabilă, în urma căreia am rămas cu dorința de a aprofunda relația de prietenie cu unii bloggeri. Deși sunt la a treia participare, este prima dată când particip la gală. Mi-am dorit de mult să cunosc și offline pe unii dintre oamenii minunați cu care am interacționat ani de zile, online. Cred că s-a observat și din discursul meu că am fost nerăbdătoare să particip…:) Chiar dacă cu unii dintre bloggeri am schimbat doar câteva cuvinte, consider că este un pas înainte această experiență. Nu mă pot lăuda cu un loc fruntaș în clasamentul SuperBlog 2016, dar, pot confirma că, scrisul creativ, timp de două luni, cu termene limită și subiecte cu tematică impusă, m-a ajutat să trec peste o perioadă mai dificilă din viața mea. Scrisul a făcut mereu parte din viața mea, dar, în ultimul timp nu mai simțeam nevoia să scriu. Deloc! Se poate observa și din numărul infim de postări pe care le-am scris, în 2015 și anul acesta, în afara competiției… Prin urmare, SuperBlog a fost imboldul, motorul care a pus din nou în funcțiune ceea ce era acolo, dintotdeauna: dorința de a scrie. Mulțumesc SuperBlog pentru această oportunitate!
Revenind la gală, am să folosesc câteva cuvinte care să scoată la iveală o parte din sentimentele pe care le-am simțit: entuziasm, măreție, bucurie, încredere, prietenie, distincție. Încă de când am pășit în interiorul hotelului Arc de Triomphe unde s-a desfășurat gala, m-am simțit fabulos. Cu ochii minții și cu ajutorul fotografiilor oferite de unul din sponsori, pentru a scrie pentru o probă, îmi închipuisem cum arată holul de la intrare, recepția, camerele, dar, realitatea a fost mult mai frumoasă. Un hotel cochet, care oferă intimitate și care te îmbie să te regăsești.

 M-am simțit ca o prințesă călcând pe covoarele acelea moi și colorate, admirând oglinzile princiare și mobila aleasă cu gust, din lemn masiv, iar pianul care trona lângă un bar distins, a fost protagonistul unor instantanee. 
Patul din cameră a fost de vis, toată lumea a fost impresionată de comoditatea și căldura pe care o emana, mai ales că avea o saltea înaltă și era acoperit cu o pilotă umplută cu pene de gâscă.
 Aș fi lenevit în el mai mult, mai ales că eram obosită după drum, dar emoția întâlnirii cu bloggerii și organizatorii era prea mare ca să o țin închisă între pereții unei camere, oricât de minunată ar fi fost ea… Prima dată am făcut cunoștință cu colega mea de cameră, Liliana Grecu care avea experiența acestor întâlniri și cu care m-am înțeles de minune. Claudia a făcut o alegere foarte bună! Mulțumesc Claudia, din nou! Am descoperit că avem mai multe lucruri în comun, iar cel mai haios a fost că aveam aceeași culoare a hainelor… Mă bucur că te-am descoperit Liliana și îți mulțumesc și că ai colindat Bucureștiul cu mine, prin locuri care vor rămâne pentru mult timp în memoria mea afectivă! A urmat întâlnirea cu Claudia, care a fost una plină de emoții, pentru că, a fost prima dată când am interacționat față în față. Bucuria mea a fost atât de mare, încât am uitat să mă prezint cum trebuie și am constatat și că sunt prima venită în sala unde urma să se țină gala… Îmi venea să strig: unde sunt ceilalți bloggeri? Erau și ei, evident, dar stăteau de vorbă în fața hotelului și pe una din terasele cochete ale hotelului. Unii dintre ei aveau avantajul că se cunoșteau și că veniseră și din aceleași zone geografice. A urmat gala, cu surpriza de a ține un discurs, pentru care nu mă pregătisem, pentru că, nici prin cap nu mi-a trecut că voi fi nevoită să vorbesc, având în vedere că nu ocupasem un loc fruntaș. Cum spuneam și mai sus, obiectivul meu a fost altul și consider că l-am îndeplinit. Faptul că am reușit să duc competiția la final, scriind susținut la toate cele 24 de probe, timp de două luni, a fost un premiu în sine pentru mine. Bloggerii sunt frumoși și în realitate, așa cum i-am perceput și online. Am avut parte de surprize plăcute de la SanoVita și Farmec, din partea Hotel Arc de Triomphe niște bruschete delicioase cu somon și alte delicatese, din partea Delaco și VinArt în colaborare cu bloggerul Daniel Botea, iar din partea organizatorilor, un tort delicios. Au fost momente inedite, pe care îmi pare bine că le-am savurat pe viu. Degustarea de vin asortată cu brânzeturi fine, a fost un deliciu și vreau să felicit și eu această inițiativă. A fost prima dată pentru mine când am participat la o degustare de vin și faptul că am descoperit vinuri românești de calitate, m-a făcut să fiu și mai mândră că sunt româncă.
Am schimbat câteva replici cu Radu Țuglea și Olimpia Săpunaru, deși am stat la aceeași masă. Sunt genul de om care respectă spațiul personal și intimitatea. Vreau să-i felicit și pe această cale pentru tot ceea ce transmit prin articolele lor. Am făcut cunoștință și am discutat, cu unii mai mult, cu alții mai puțin, în funcție de context, dispoziție, timp, cu niște oameni frumoși, deosebiți: Mădălina Maria Iancu, Monica Liuță, Andreea Alexandra Vraja, Silvia Puiu, Daniel Botea, Alexandra Călinoiu, Mihaela Roxana Vasilescu. Nu am uitat nici de promisiunea făcută pe grup de a oferi o îmbrățișare Ianoliei Maria. 🙂 Evident că mi-aș fi dorit să interacționez cu mai mulți bloggeri, dar nu e timpul pierdut. La următoarea întâlnire va fi mult mai bine, pentru că, gheața a fost spartă!

Vă doresc tuturor un an înalt în aspirații, cu multă sănătate, armonie și iubire! Îmbrățișări!
P.S. Vă las la final niște instantanee de la gală și din frumosul hotel care a găzduit-o!