Crâmpeie de strălucire

Simțea foarte bine în față și în nări aerul acela rece și puternic ozonat, iar vântul își făcea jocul prin părul ei. După câteva ore de urcuș pieptiș, printre bolovani de toate mărimile, mai ascuțiți sau mai rotunjiți pe alocuri, Maria ajunsese în vârful muntelui.

Avusese timp destul să se gândească la un citat citit de curând dintr-o carte și anume: “suntem ceea ce lăsăm în urma noastră, ceea ce lăsăm în fiecare suflet“. Nu-și explica de ce o impresionase așa mult acea zicere, dar e drept că de când se știe, emoționalul a jucat un rol important în viața ei. Zâmbea la gândul că nu e așa grav, sau ciudat pentru că partea emoțională excesivă e o caracteristică a tuturor femeilor. Pe ea o scotea în față însă, o percepție ieșită din comun. Chiar și cel mai mic gest, semn, sunet, cifră stârnea avalanșe de asocieri, iar cel care nu era pregătit să le audă îi arunca priviri trufașe. Nu-i spuneau în față că are probleme, dar expresia feței lor exprima grăitor acel mesaj.

        Iar ai căzut în paharul cu melancolie? o întrebă companioana ei de drum, Ioana și o trezi din visare.

Zâmbi malițios și își îndreptă privirea în vale, prelungind tăcerea dintre ele. Pentru o clipă i se păru că e cea mai frumoasă priveliște. Dar așa simțea de fiecare dată când escalada un munte și ajungea în vârf. Era premiul cel mare pentru efortul depus. Nu mai insista pe limpezirea ce se producea în gânduri și sentimentul pe care îl simțea de fiecare dată, acolo sus, acela că suntem atât de mici și vulnerabili, iar natura cu freamătul vieții la tot pasul este așa măreață. Albul imaculat aluneca la vale printr-o pătură afânată și strălucitoare care părea ireală.

16700495_1401517023201733_7767164812178354725_o[1]        Uite și tu cât de inconștienți sunt oamenii aceia! Coboară cu schiurile cu o viteză amețitoare, făcând zig-zaguri periculoase! reuși să spună într-un târziu Maria, după ce contemplă peisajul de poveste, câteva minute bune, exclamând la intervale scurte, un wow de control.

10009886_1056770517676387_7405626485466112841_n[1]

        Stai liniștită, că același lucru îl spun și cei de pe schiuri despre noi! Că suntem inconștiente! Puteam foarte bine să ne urcăm în teleferic, nu să ne aventurăm prin zăpada asta până la genunchi și pe pârtia schiorilor, mai ales! completă Ioana îndesându-și căciula pe ochi.

        Ai dreptate! Nu a lipsit mult să fim luate pe sus de vreo doi dintre ei, cu toate că mergem mai mult prin pădure! Dar, a meritat efortul! Uite și tu ce frumos se vede toată stațiunea de aici!

        Hai să ne odihnim puțin, să mâncăm puțină ciocolată și să coborâm cât mai este lumină! Nu vreau să ne întâlnim și cu niscaiva lighioane sălbatice, de pe aici! Nu vreau să risc!

        Sunt de acord cu tine! Vom face cale întoarsă pe lumină! Acesta e un mare inconvenient, iarna! Se întunecă prea devreme! E clar că nu am venit să ne lăsăm oasele pe aici! Asta e expresia preferată a tatei, apropo!

        În sfârșit ești și tu de acord cu mine! Nu-mi vine să cred!

        Păi, alegerea a fost de comun acord, a amândurora: să urcăm și să coborâm muntele pe lumină! Nu vreau să mă dezic!

Coborârea a început lent și articulațiile erau solicitate la maximum. Pe drumul prin pădure, era o liniște celestă, iar neaua virgină le dădea senzația că urmele lor de bocanci profanează acel colt de rai. Brazii stăteau semeți și drepți ca niște soldați, în timp ce crengile lor scârțâiau sub greutatea zăpezii ce le anima și le îndemna să mărească pasul. Mirosul puternic de rășină și conurile cilindrice ce păreau ornamente de Crăciun printre frunzele aciculare, îndemnau și mai mult la visare. Vântul se juca în continuare nestingherit, iar goana lui nebună făcea brazii să geamă sub greutatea omătului.

16665357_1400665163286919_842841998607984641_o[1]

Maria se cufundă din nou în gânduri, în timp ce punea câte un picior în fața celuilalt, după ce testa cu vârful bocancului viabilitatea terenului. Efort inutil câteodată, pentru că sub stratul generos de zăpadă, se ascundeau mici capcane, menite să o redreseze, să o aducă cu picioarele pe pământ. Ușor, ușor se vedeau crâmpeie de lumină, semn că mai aveau puțin până în vale. Suntem ceea ce lăsăm în fiecare suflet! Nimic mai adevărat! Și cu toate acestea, erau momente în care se întreba: oare am reușit să las ceva bun în fiecare suflet cu care mi-am intersectat destinul? Trecerea mea pe acolo a însemnat ceva sau a fost în van? Aceasta este dilema fiecărui muritor de rând, dar nu toți au tăria de a recunoaște măcar, nu de a materializa prin viu grai aceste întrebări. Măcar încercase! Speranța că a sădit o sămânță roditoare în sufletul fiecărui om întâlnit, o încălzea și o ajuta să-și continue drumul, să meargă pe calea ei. Niște crâmpeie de strălucire din sufletul ei a lăsat gaj peste tot, iar cei care au fost suficient de conștienți de darurile ei, au mulțumit și au folosit acele bucăți de lumină. Ce liniștitor e gândul că poți dăinui prin trăirea celorlalți, prin ceea ce dăruiești cu drag, din suflet!

-Ioana, tu crezi că am lăsat ceva în urma mea?

– La ce te referi? Crezi că ai pierdut ceva, acolo, în vârf de munte?

Maria izbucni într-un râs isteric când realiză că prietena ei luase cuvintele ad literam. Mereu uita că nu-i poate auzi nimeni gândurile.

        Se poate spune și așa! Am lăsat acolo tot greul ce-mi apăsa sufletul și acum pot respira în voie! Mă simt ușoară ca un fulg!

16730112_1404816796205089_6494065486142700176_n[1]

În spiritul Crăciunului

Te-am căutat prea mult și am obosit! Voi lua o mică pauză și o voi lua de la capăt! Știu că ești acolo unde te-am lăsat! Vino cu aceeași bucurie și încredere! Te aștept!
E final de an și colindătorii umblă din casă în casă, înarmați cu gingășie și clopoței cristalini, iar aroma de portocale decojite și cozonac mă aruncă în zilele copilăriei, acelea fără griji și termene limită. Mă auzi? Sunt același dintotdeauna. Nu m-am schimbat prea mult, deși oglinda îmi reflectă umbre pe chipul obosit… Unii oameni, mai ceva ca Grinch, vor cu tot dinadinsul să-mi șteargă lumina de pe față, vor să mă vadă cu lacrimi în ochi și cu disperarea în privire! Nu le voi da această satisfacție și nici nu mă voi schimba, pentru că, vocea mea interioară m-a ghidat mereu și o voi asculta în continuare. Sufletul este la fel de zglobiu și inocent, încă crede în acele povești în care binele învinge mereu, se încăpățânează să trimită aceleași vibrații, deși a obosit și el. E firesc să facem o pauză, câteodată și să ne reevaluăm…
Întinde mâna și lasă-mă să-ți ating cele mai sensibile corzi cu iubirea mea! Primește îmbrățișarea mea și gândul meu de bine. Știu că viața ne prinde în vârtejul ei și uităm să fim noi înșine, dar, acum, de Crăciun, e momentul să redevenim cei care am fost dintotdeauna. Mai știi? Mă refer la oamenii aceia care nu se lăsau influențați de opiniile altora, care nu pozau în altcineva doar de dragul aparențelor, care se iubeau firesc și se ajutau, se respectau, se susțineau necondiționat. Chiar dacă unele trăiri nu mai au aceleași vibrații, nu uita că ești om și ai dreptul să alegi și să greșești, să o iei de la capăt când simți că nu mai aparții unui loc sau unui suflet… Înțelege și alege să fii liber! Poți să arunci priviri haine sau să te ascunzi, să fugi cât mai departe, dar, niște lucruri le știu cu certitudine: nu vei putea să interzici inimii să simtă, sufletului să sufere, să ștergi trăiri sau amintiri. Uită tot răul și iubește așa cum doar tu știi, cu tot sufletul, cu elan și fără limite, indiferent de lucru sau persoană! Doar iubește și voi veni!
Semnat, Spiritul Crăciunului
Poveste inclusă în cadrul clubului parfumat inițiat și găzduit de Mirela Pete!

Parfum suav de Crăciun

Era unul din acele momente magice premergătoare Crăciunului, iar agitația spiridușilor mă făcea să rememorez acele amintiri încărcate de farmecul pe care doar Ajunul te ajută să le regăsești într-un ungher al sufletului pe care îl credeai inert, insensibil,uitat prin noianul acela stufos și vesel din cufărul vieții.

Crăciunul,dragii mei, este o sărbătoare a familiei, a regăsirii și nu o spun doar pentru că sunt Moș Crăciun, ci pentru că, așa este. E un adevăr intangibil. Îmi place atmosfera aceea, parfumul unic, fericirea ce se citește pe fiecare chip, sub diverse forme, un surâs timid, un zâmbet larg, doi ochi oblici sau o grimasă șugubeață, totul exprimă nerăbdarea, încântarea, așteptarea surprizei ce va veni pentru fiecare, după sufletul lui. Mirosul de portocale decojite şi de bomboane glazurate, de ciocolată caldă, de crengi de brad şi de cozonac întregesc tabloul Crăciunului. Neastâmpărul și bucuria primei zăpezi, bulgăreala, mătăniile prin zăpadă sunt specifice copilăriei, dar practicate asiduu și de adulți, pentru că, e și un moment al autenticității, al renunțării la măști și al reîntâlnirii cu sinele. Ce sărbătoare se mai poate lăuda cu asemenea reușite? Și nu-mi arog vreun drept sau vreo laudă nemeritată, pentru că, de Crăciun sărbătorim Nașterea Domnului, să nu uităm!

Crăciunul aduce cu el multă magie, începând cu împodobitul bradului, cumpărarea cadourilor, pregătirea meniului de sărbători, colindele cântate în jurul bradului, mersul în vizită, veselia unică. Scârţâitul zăpezii sub tălpi, ridicarea oamenilor de zăpadă, feeria şi jocul fulgilor de nea, săniuţa pregătită pentru derdeluş, căciula, fularul şi mănuşile din lână care s-au udat de la bulgării învârtiţi cu migală în palme şi apoi aruncaţi în grabă, sunt alte momente magice… E timpul potrivit pentru a ne cere iertare, pentru a ne împăca cu noi înșine și a ne primeni de răul acumulat peste an. Sunt bătrân și am văzut multe la viața mea, iar traiul meu în Laponia nu e doar roz. Sunt și zile în care gerul aruncă săgețile lui tăioase peste palatul meu, iar renii tremură de frig, eu încep să simt povara anilor în oasele mele bătrâne, dar apoi încep să se înfăptuiască minunile care doar de Crăciun sunt posibile. Toate incovenientele sunt uitate, iar cadourile pe care un an întreg le-am pregătit pentru cei cuminți și vrednici sunt expediate cu dragoste la destinație. Fiecare scrisoare este analizată cu atenție și dorințele fiecăruia sunt îndeplinite, dacă e cu putință. Renii mei năzdrăvani zboară iute spre fiecare casă, după ce consumă porumb magic, mânați de dorința ce ne unește pe toți, aceea de a aduce un strop de fericire în sânul fiecărei familii. Toate fetițele și băieții așteaptă nerăbdători sub brad, să găsească cadoul dorit. Și mă refer aici și la cei mari, nu doar la cei mici. De Crăciun toată lumea își dorește câte ceva. Albul acela care cade din zenit în fiecare iarnă, în Laponia mai mult decât în alte părți ale lumii, are darul de a șterge din griul și urâtul din jur, de a spăla păcatele anului trecut, pentru că ninge cu dragoste din cer. Dumnezeu ne amintește că este alături de noi și ne iubește necondiționat!

Vă mărturisesc ceva! Cel mai greu mi-a fost de fiecare dată să găsesc cadourile potrivite pentru cei din familia mea. Nu sunt pretențioși, dar eu sunt cel care îmi fac mereu mustrări de conștiință, gândindu-mă că i-aș putea dezamăgi chiar pe cei care-mi sunt cei mai apropiați. Astfel, în fiecare an aleg cadouri diferite, originale și utile. Anul acesta mi-am propus să-i uimesc. Soției mele dragi i-am pregătit o surpriză. Parfumul Angel Passion Star de la Thierry Mugler este un parfum oriental vanilat de damă care o va învălui într-un miros delicios, irezistibil. Îndrăzneț, pasional, plăcut la vedere și irezistibil. Transformarea celestei și legendarei sticluțe albastre de forma unei stele, în una roșie, adaugă o notă de strălucire și atractivitate, de care va fi iremediabil îndrăgostită. Cât timp va purta acest parfum va fi un Crăciun perpetuu. Notele de vârf sunt pepene, nucă de cocos, mandarină, coacăze, iasomie, bergamotă si vată de zahar. Ce sărbătoare a simțurilor! Inima este reprezentată prin notele de mijloc cu iz de miere, caise, mure, prune, orhidee, piersică, iasomie, lacrămioare, trandafir. O vară în plină iarnă! Finalul va fi apoteotic prin notele de bază cu boabe de tonka, ambră, paciuli, mosc, vanilie, ciocolată neagră și caramel. Arome de poveste! Un parfum minunat pentru soția lui Moș Crăciun și nu numai! Nu credeți? Sper din tot sufletul că o voi surprinde în mod plăcut, iar spiritul sărbătorilor de iarnă să ne ajute pe toți să devenim mai buni, mai iertători şi generoşi, mai apropiaţi de cei dragi!

Tot răul acumulat în suflete să plece, iar lumina, iubirea să-și facă loc, să rămână!

Zile senine în suflet cu multă sănătate! Nu încetați să credeți în minuni! Sărbători liniștite și bucurii nemăsurate!!!