Wu Xing și povestea urechilor de lemn

Când
au ajuns la marginea cetății din inima munților, Wu Xing însuși a venit să
întâmpine alaiul vesel al nuntașilor adunați din tot universul. Ah-Kum își
dorea o nuntă fastuoasă, doar fiica lui se mărita o singură dată. Supușii din
regat se pregătiseră asiduu pentru această sărbătoare, iar cetatea fusese
ornată cum nimeni nu mai văzuse până atunci. Florile de lotus și bobocii de
trandafir erau alături de obiectele aducătoare de noroc, iar bucatele gătite
împrăștiau arome divine în eter. Fețe împărătești erau așteptate de peste tot,
iar mirele, Wu Xing era așezat pe o escală construită special pentru acea
ocazie, înveșmântat în mătase fină și podoabe sclipitoare. Personaje de poveste
se perindau prin fața escalei, dar, Cheung, frumoasa mireasă, întârzia să
apară. Poate se pregătea să-l întâmpine cu o formă demnă de un viitor rege. Podoabe
strălucitoare și veșminte fine. Momentul acela măreț era încununarea
încercărilor pe care Wu Xing a fost nevoit să le treacă. Niște teste demne de
un viitor rege. Nimeni nu contesta lucrul acesta. Mai întâi, a fost nevoit să aducă
salata din urechi de lemn din Grădina Suspendată a Semiramidei, apoi nestemata
ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a lui Shiva și ultima încercare
presupunea îmblânzirea fiicei regelui Roșu, cunoscută ca mare curtezană și
vrăjitoare. Testul final era să prepare mai multe rețete din urechile de lemn culese
din grădina Semiramidei, jonglând cu textura elastică, aproape cauciucată și
transparența. Gustul lor trebuia să ademenească, să vrăjească, să fie un melanj
între culori și arome, așa cum vântul picura șoapte calde la urechea fiecărui
trecător prin regat, făcându-l să revină pe acele cărări de poveste. Cheung,
viitoarea soție era cea care va gusta din preparatele gătite cu dragoste și pricepere
și va da startul vieții lor în comun, prin acordul benevol asupra mâncării.
Urechile
de lemn erau vrăjite, șopteau povești iluzorii, iar cei care nu erau demni nu aveau
nici măcar voie să se apropie de ele. Erau un personaj temut pentru că, creșteau
pe scoarța copacilor înțelepți și, cu timpul a împrumutat din învățăturile lor.
În plus, era unul din cei mai buni ascultători din tot regatul, știa tot ce
mișcă, vântul fiind cel mai fidel prieten al lui. „Când voi renunța la ceea ce
sunt, voi deveni ceea ce aș putea fi”, era una din învățăturile preferate ale
lui, de la Lao Tse citire. Prin urmare, orice muritor capabil să răspundă la
întrebările lui era privilegiat și avea voie să culeagă acea ciupercă magică,
cu nuanțe de la brun-roșcat la negru și să o transforme în faimoasa salată de
urechi de lemn. Forma lui ciudată, în buchețele înșiruite pe scoarța copacilor
și capacitatea de a da o notă finală ingredientelor cu care intră în contact,
l-a făcut faimos peste tot în lume. Dar, niciodată nu s-a culcat pe o ureche.
Își știa atuurile…
Wu
Xing se pregătise îndelung, împlinise o asceză severă ca să ajungă în starea
aceea de grație necesară pătrunderii în profunzimea lucrurilor. Când s-a
prezentat în fața urechilor de lemn, a simțit la propriu că toate elementele
naturii își îndreaptă atenția spre el.
–         
Spune muritorule, ce anume crezi că-i
face pe oameni să pice la testul timpului?
–         
Sunt mai multe variabile în joc. Ar
putea fi nerăbdarea, graba cu care încearcă să ardă niște etape, ar putea fi
mândria sau indolența, poate neștiința cu care își arogă anumite drepturi sau
doar ipocrizia atunci când au impresia că știu toate răspunsurile și joacă
roluri hilare, duale…
–         
Sunt uimit de răspunsul tău complex.
Ești singurul care a reușit să mă impresioneze. Mai am încă o întrebare pentru
tine și testul este trecut.
–         
Da, mărite zeu! Te ascult!
–         
Spune-mi care este ingredientul secret
care face salata de urechi să fie așa apreciată?
–         
Dragostea!
–         
Excelent! Ai voie să culegi câte
buchețele dorești de pe scoarța copacilor aceștia și îmi voi ciuli urechile
bine să aud veștile despre celelalte teste și despre preparatele gătite de
tine.
–         
Mulțumesc pentru încrederea acordată,
mărite zeu!
Cronicarii
vremii au menționat în incunabulele cu parfum de poveste despre acel eveniment
unic și despre abilitățile deosebite pe care Wu Xing le poseda. Cel de-al doilea test întrecea orice scenariu.
Nimeni nu concepea ca nestemata ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a
lui Shiva să fie furată de un muritor. Părea o blasfemie grosolană și ceva
imposibil de realizat. Dar, cum v-ați dat seama, eroul nostru avea puteri
nebănuite, iar destinul lui măreț viza întâlnirea cu alte personaje la fel de
memorabile. Primul a fost cu urechile de lemn. Al doilea, vestitul Shiva, care
se înfățișa oamenilor sub mai multe forme. Wu Xing știa lucrul acesta. Se
antrenase mult și acum încerca să pășească în viață pe cărarea cea bună. Erau
puține momentele când Shiva renunța la chipul înspăimântător, cu șerpi încolăciți
în jurul gâtului, cu cinci chipuri și trei ochi pe fiecare din ele, cu zece
brațe în care ținea un craniu, tridentul, săbii și multe arme acoperite de
sânge și cenușă. Se poveștește că atunci când Wu Xing și-a început relatarea
despre povestea lui de dragoste și cum își dorește să o răsfețe pe soția lui cu
rețete unice, Shiva s-a transformat în ceea ce era recunoscut drept întruparea
frumuseții masculine, iar lumina în care se scălda a scos la iveală și
nestemata căutată, pe care a luat-o cu ușurință, zeul fiind în transă.
Îmblânzirea fiicei regelui Roșu a fost un alt test dificil, pentru că, pe lângă
farmecele și ifosele ei, mai avea de înfruntat și răceala glacială specifică vrăjitoarelor
din acel tărâm. Se spune că tot poveștile despre ingredientele minune presărate
în mâncare ar fi ademenit-o și pe hoțomanca aceea iubăreață și teribilismul ei
vestit ar fi fost topit instantaneu când eroul nostru a invitat-o la nuntă
pentru a degusta preparatele gătite cu dragoste și pricepere. Nu e poveste
dragii mei, pentru că, toți, cu mic cu mare și-au dat întâlnire la acea reuniune.
Wu Xing știe ce este mai bun pentru
toți!
Urma
testul final. Mireasa, îmbrăcată în cele mai rafinate mătăsuri și-a făcut
apariția, diafană, zâmbitoare și ireal de frumoasă. Masa regească era pregătită
în cele mai mici detalii. Urechile de lemn, crocante, distincte, obținute cu
greu, stăteau așezate în forme neînchipuite de mintea omenească și gustul fad
era întregit de celelalte ingrediente. Rolul lui, în afară de fi comestibil,
era să lase o amprentă olfactivă fiecărui muritor care-i aprecia textura și
maleabilitatea. Mai avea și proprietăți medicale: calciu, potasiu, fier, zinc,
vindecare de răceli, dureri de gât, scăderea colesterolului din sânge și câte
și mai câte.
Combinația
în sos chinezesc, cu bambus, castraveți, ciuperci proaspete, piper alb, cartof,
tapioca stătea în marginea mesei. Urechi de lemn în sos chinezesc, suna bine. Alături, făceau ochi dulci miresei, legumele
culcate pe o ureche, ardei gras, morcovi, ceapă, usturoi, amestecate cu carne
de pui și sos soia. Puiul pe plita încinsă cu sare, piper, usturoi se simțea mândru. 
Mâncarea chinezească
promovată de Wu Xing este delicioasă. Legumele călite cu curry se foiau
neliniștite în bolul de alături și aruncau ocheade ușor interzise urechilor de lemn.
Fiecare rețetă era personalizată., iar simbioza ingredientelor crea explozii de plăcere pe cerul gurii.
 Încercând toate felurile acelea de mâncare,
măiestrit pregătite, mireasa simți gustul vieții, al dragostei necondiționate,
al fericirii și un zâmbet larg înflori pe chipul ei angelic, iar toată suflarea
știu că testul final era trecut. Nunta putea începe. Și au petrecut nuntașii cu
voie bună, zile și nopți și e posibil ca veselia aceea încă să persiste, pentru
că vorbim despre bucătăria și înțelepciunea chinezească, aici.
Articol
scris în cadrul SuperBlog 2016!

Călătorii culinare la Citroniers

Totul
a început dintr-o joacă. O joacă a unor copii care nu știau prea bine ce
înseamnă viața. S-a transformat într-o prietenie frumoasă și apoi într-o
dragoste mare. Întâlnirile pe furiș, secretele șoptite la ureche sau prin
scrisori de amor, trăirile de zile mari erau ceva la fel de firesc ca și
răsăritul soarelui pe cer. Secretul are o aură a lui, pentru că reușește să
ascundă unele aspecte ochilor prea avizi de cancan, păstrând o
confidențialitate și o taină demne doar de suflete nobile. Tăcerea
uneori conspirativă sau doar fără martori e mascată privirii şi înţelegerii
într-o iubire mai presus de cuvinte, doar prin trăiri pline de autentic şi
empatie. E greu de realizat ceva şi de trăit fără acea iubire necondiţionată care
să nu-ţi impună nimic, ci doar să te facă să-ţi deschizi aripile şi să zbori,
să nu-ţi reproşeze vreun secret sau să-ţi smulgă confidenţe, gânduri,
sentimente, stări sufleteşti, goale de sensuri şi apoi împărtăşite lumii fără
profunzime şi doar avidă după grotesc.
Așa
a fost în cazul nostru. Simplu, frumos, rotund. Întâlnirile noastre au fost
mereu unice, irepetabile pentru că eram noi înșine, în primul rând. M-a curtat
asiduu și m-a plimbat prin locuri de vis. Cea mai frumoasă călătorie a fost în
sufletul lui. Recunosc! Aveam tabieturile noastre și cel mai longeviv a fost
acela de a ieși în oraș și a ne răsfăța la un restaurant select. Astfel, am
descoperit eleganța și rafinamentul restaurantelor Oliviers și Citroniers din
cadrul Residence Hotels, din București. 
Restaurant Citroniers
Meniurile lor ne-au purtat mereu
papilele gustative prin zone geografice mirifice, alintându-ne cu mâncăruri mediteraneene,
tradiționale sau internaționale. Am apreciat mereu atmosfera creată, servirea
ireproșabilă, mâncarea gustoasă și apetisantă. Contează foarte mult să găsești
un loc potrivit în care să te relaxezi după o zi de muncă, agitată sau să te
răsfeți cu produse bio și deserturi făcute în casă. E un privilegiu să simți
acel respect care îți este oferit doar pentru propriul confort. Ne-am păstrat
acel obicei și mergem aproape în fiecare zi de sâmbătă la restaurant. Povestim
câte în lună și în stele, ne asigurăm acea stare de bine, care se asortează
perfect cu weekendul. Vara, alegem terasa Astrodom, din cadrul restaurantului, pentru o seară romantică,
sub cerul înstelat sau pentru o dimineață însorită alături de o cafea
parfumată. Iar când starea aceea de bine este împachetată și cu bucurie și
iubire, găsim și rețeta fericirii. În acest tumult al problemelor cotidiene
este imperioasă o regăsire, o căutare a unui răsfăț temporar, fie că este un
mic dejun savuros, lângă o cafea deocheată de rele, fie că este un prânz
proaspăt și consistent sau o cină romantică, ori cu prietenii, merită să alegem
momentele acestea irepetabile. Avem așa puțin timp și îl aglomerăm cu nimicuri
care ne epuizează, fizic, psihic, moral.
Restaurantul bio din București,
Citroniers este mai aproape de noi
și-l vizităm cu consecvență. Am devenit clienți fideli pentru că am găsit
îmbinarea armonioasă a ingredientelor ce asigură o experiență de neuitat atât
gastronomică, cât și personală. Maeștrii cofetari și bucătari experimentați ne
îmbie cu rețete ale bucătăriei tradiționale și internaționale alături de vinuri
selecte, mature, premiate. Ingredientele pentru meniurile sănătoase și apetisante
sunt asigurate de producători autohtoni și din serele proprii. Secretul
succesului este în detalii, iar respectul pentru clienți, must have-ul unui
bussiness de calitate. De aceea, nu a fost o surpriză când am ales să botezăm
și să cununăm în interiorul acestui restaurant. Am botezat o fetiță adorabilă,
cu niște părinți minunați, mai întâi și am sărbătorit evenimentul într-un cadru
festiv, la restaurantul Citroniers.
Invitații noștri au fost impresionați de diversitatea meniului, de atmosfera
intimă și elegantă creată și de conduita ireproșabilă a personalului ce
întâmpina pe toată lumea cu un zâmbet, conform motto-ului Residence Hotels, “celebrează
cu bucurie
”. Aranjamentele florale au întregit imaginea de
ansamblu, iar faptul că totul a fost organizat, până la cel mai mic detaliu de
unul din coordonatorii evenimentului, ne-a oferit timpul necesar pentru alte
aspecte primordiale. A fost relaxant gândul că vom veni seara și vom găsi totul
aranjat. Toată lumea s-a simțit răsfățată, iar alchimia îmbinărilor dintre
ingrediente și invitați a creat acea armonie specifică unor momente memorabile.
Mesele au fost frumos așezate, cu lumânări și fețe de masă din brocart, alături
de niște arajamente florale inedite. 
Aperitivele, diversificate și apetisante
au deschis seara: inele de calamar cu susan, mix de bruschete, creveți cu sos
provencale, tartar de ton roșu și de vită, midii în sos picant, carpaccio de
vită. 
          

Felul principal a adus de asemenea multe noutăți, la fel de delicioase și
diversificate, la standarde înalte și pentru gusturi rafinate: Terra e mare (
piept de pui cu creveți și spanac sote), cotlet de berbecuț sau vițel, Magrad
de canar ( piept de rață cu sos dulce sau piper verde), Mignon de porc ( file
de porc cu sos de muștar ), Turnedo de curcan, pe pat de spanac, dar și
tradiționalele sarmale pentru doritori. 
      
Selecția de vinuri a fost la fel de
bine aleasă, invitații având ocazia să savureze atât Chardonnay, Sauvignon
Blanc, Pinot Gris, Rheinriesling, cât și Feteasca Albă, Sauvignon Blanc sau Cabernet
Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagră, Blaufraenkisch și nelipsita șampanie.
Desertul a început cu nougat glacee și petits four maisons și s-a finalizat cu
un tort delicios de ciocolată, cu sos Anglaise.
 Invitații din alte localități au
rămas peste noapte la hotelul Domenii Plaza, iar dimineața următoare s-au
delectat cu produsele gourmet ale restaurantului Citroniers: Mediterranean
Starters, platou de fructe de mare, mixed grill sau misto di pesce (lup de
mare, steak de ton rosu, somon si dorada la gratar, garnitura de orez) sau un
platou de brânzeturi, cu struguri, mere și nuci.
 A fost o petrecere reușită,
din toate punctele de vedere: meniu diversificat, regesc, ring de dans spațios,
capacitatea restaurantului de 80 de persoane, mai mult decât suficientă pentru
un eveniment memorabil. Pasionații de artă culinară s-au simțit minunat,
răsfățându-se doar cu delicatese, recunoscând că au parcurs o “călătorie culinară de neuitat”, la
fel ca noi toți, muritorii de rând…
 Articol scris în cadrul SuperBlog 2016!

Clothes lift me up

Sunt
convinsă că tuturor vi s-a întâmplat să fiți nehotărâți atunci când erați
nevoiți să alegeți un articol de îmbrăcăminte. Au fost momente când stilul
propriu m-a salvat din situații limită, iar inspirația de moment, dictată
uneori doar de dispoziția sufletească sau ocazie, a fost o bună călăuză. În
garderoba fiecăruia dintre noi există câteva articole preferate. Iar, eu mai am
un obicei personal… Uneori aleg haine care să-mi inducă o anumită stare, să
mă binedispună, să mă facă să mă simt privilegiată, iubită, adorată. Știu ce
veți spune… Și nu e falsă opinia conform căreia se afirmă că diversitatea
garderobei este apanajul femeilor. Însă, sunt și bărbați care excelează în
achiziționarea de outfituri. Nu e nimic extravagant sau ciudat. Dimpotrivă! E
semn de respect personal, de autocunoaștere și iubire. Da! Ați citit bine!
Felul în care te îmbraci vorbește despre tine și despre iubirea pe care ți-o
porți! Dar, nu mă refer la acea iubire ce cade în derizoriu sau egoism, ci
despre cea care implică stima de sine.
Stilul
personal tinde spre elegant și practic, când casual, când sport. Recunosc fără
tăgadă că sunt o femeie activă care adoră să iasă în lume, să fie admirată și
apreciată. Dar cine nu apreciază aceste lucruri? Fiți sinceri! Tuturor ne place
să fim bine îmbrăcați și să ne simțim confortabil în propria piele. Fără
devieri sau exagerări. Simplu, natural! Uneori este o misiune imposibilă să
armonizăm interiorul cu exteriorul, pentru că, sunt zile bune și mai puțin
bune, dar merită încercarea! Iar pentru mine cel puțin, a fi la modă înseamnă
în primul rând naturalețe, simplitate. Acestea nu se vor demoda niciodată. O
haină bine croită, frumoasă, din material bun, rezistent este o investiție
excelentă în propria imagine. Originalitatea asortată cu bunul simț nu greșește
niciodată. Astfel, ceva simplu, dar semnificativ va reuși să ne scoată din
anonimat. Din garderoba mea nu lipsesc jeanșii, de mai multe culori, tricouri
colorate și uni, sacouri și fuste. Nici micuța rochie neagră nu lipsește. De
asemenea, bluzele din diverse materiale și culori sunt prezente în combinații
care mă binedispun și mă reprezintă.
În
momentul în care alerg sau merg la sală pentru a-mi întreține corpul, port
haine aerisite, specifice, de cele mai multe ori din categoria sport. Mă simt
lejer și pot practica sportul respectiv fără restricții.
La
serviciu aleg stilul office, deși acesta are tendința de a părea plictisitor.
Dar, dacă asortez o fustă conică cu o bluză sexy, imaginea de ansamblu se
schimbă. Am mereu în minte și ideea că încălțămintea și gențile sunt reginele
unei ținute. De preferat este să ne cumpărăm niște pantofi care se asortează cu
minim trei ținute din garderobă. O poşetă sau o brăţară, o eşarfă sau o curea
de altă culoare decât ţinuta pe ansamblu, nu înseamnă că nu poţi avea o ţinută
reuşită. Se merge pe complementaritate și atunci te poți juca și poți combina
articolele de îmbrăcăminte. Îmi plac foarte mult pantalonii, pentru că sunt mai
practici, dar, sunt zile când îmi doresc să fiu mai feminină și aleg bluze
colorate și fuste care să mă avantajeze. Uneori mai port și pălării și fuste
din piele sau un poncho elegant deasupra unei rochii.


Când
mă întâlnesc cu prietenii, în timpul liber, aleg jeanșii cu o geacă de piele
sau ceva lejer. În sezonul rece prefer hanoracele și gecile călduroase. Când
îmi doresc să fiu elegantă port un palton care mă face să mă simt chic. Cei din
jur observă dezinvoltura și seninătatea și apreciază, dar, mă îmbrac de obicei
cu hainele în care mă simt eu bine. Plimbările în aer liber, când este frig, presupun haine călduroase, blăniță și lână. Ador aceste articole.

Trebuie
să fiu în ton şi cu tematica sau scopul evenimentului la care sunt invitată şi
astfel am şanse să aleg ținuta potrivită. Culorile vor oferi un aer fresh
oricărei ţinute care iniţial părea ponosită, fără vlagă. Machiajul, coafura și
atitudinea completează și ele imaginea de ansamblu.
Oamenii
nu vor fi nepăsători la tendinţele modei, dar, ca o concluzie, în spatele
hainelor şi accesoriilor de firmă sau nu, în spatele întrebării bine sau rău
îmbrăcat, vor sta mereu bunul simţ şi bunul gust. Voi ce spuneți? Oricum, Answear ne ajută să fim noi înșine!
Articol
scris în cadrul SuperBlog 2016!