Jocul ideilor în ipostaza zilnică a eu-lui

Când
au ajuns la marginea cetății din inima munților, Wu Xing însuși a venit să
întâmpine alaiul vesel al nuntașilor adunați din tot universul. Ah-Kum își
dorea o nuntă fastuoasă, doar fiica lui se mărita o singură dată. Supușii din
regat se pregătiseră asiduu pentru această sărbătoare, iar cetatea fusese
ornată cum nimeni nu mai văzuse până atunci. Florile de lotus și bobocii de
trandafir erau alături de obiectele aducătoare de noroc, iar bucatele gătite
împrăștiau arome divine în eter. Fețe împărătești erau așteptate de peste tot,
iar mirele, Wu Xing era așezat pe o escală construită special pentru acea
ocazie, înveșmântat în mătase fină și podoabe sclipitoare. Personaje de poveste
se perindau prin fața escalei, dar, Cheung, frumoasa mireasă, întârzia să
apară. Poate se pregătea să-l întâmpine cu o formă demnă de un viitor rege. Podoabe
strălucitoare și veșminte fine. Momentul acela măreț era încununarea
încercărilor pe care Wu Xing a fost nevoit să le treacă. Niște teste demne de
un viitor rege. Nimeni nu contesta lucrul acesta. Mai întâi, a fost nevoit să aducă
salata din urechi de lemn din Grădina Suspendată a Semiramidei, apoi nestemata
ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a lui Shiva și ultima încercare
presupunea îmblânzirea fiicei regelui Roșu, cunoscută ca mare curtezană și
vrăjitoare. Testul final era să prepare mai multe rețete din urechile de lemn culese
din grădina Semiramidei, jonglând cu textura elastică, aproape cauciucată și
transparența. Gustul lor trebuia să ademenească, să vrăjească, să fie un melanj
între culori și arome, așa cum vântul picura șoapte calde la urechea fiecărui
trecător prin regat, făcându-l să revină pe acele cărări de poveste. Cheung,
viitoarea soție era cea care va gusta din preparatele gătite cu dragoste și pricepere
și va da startul vieții lor în comun, prin acordul benevol asupra mâncării.

Urechile
de lemn erau vrăjite, șopteau povești iluzorii, iar cei care nu erau demni nu aveau
nici măcar voie să se apropie de ele. Erau un personaj temut pentru că, creșteau
pe scoarța copacilor înțelepți și, cu timpul a împrumutat din învățăturile lor.
În plus, era unul din cei mai buni ascultători din tot regatul, știa tot ce
mișcă, vântul fiind cel mai fidel prieten al lui. „Când voi renunța la ceea ce
sunt, voi deveni ceea ce aș putea fi”, era una din învățăturile preferate ale
lui, de la Lao Tse citire. Prin urmare, orice muritor capabil să răspundă la
întrebările lui era privilegiat și avea voie să culeagă acea ciupercă magică,
cu nuanțe de la brun-roșcat la negru și să o transforme în faimoasa salată de
urechi de lemn. Forma lui ciudată, în buchețele înșiruite pe scoarța copacilor
și capacitatea de a da o notă finală ingredientelor cu care intră în contact,
l-a făcut faimos peste tot în lume. Dar, niciodată nu s-a culcat pe o ureche.
Își știa atuurile…

Wu
Xing se pregătise îndelung, împlinise o asceză severă ca să ajungă în starea
aceea de grație necesară pătrunderii în profunzimea lucrurilor. Când s-a
prezentat în fața urechilor de lemn, a simțit la propriu că toate elementele
naturii își îndreaptă atenția spre el.

Cronicarii
vremii au menționat în incunabulele cu parfum de poveste despre acel eveniment
unic și despre abilitățile deosebite pe care Wu Xing le poseda. Cel de-al doilea test întrecea orice scenariu.
Nimeni nu concepea ca nestemata ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a
lui Shiva să fie furată de un muritor. Părea o blasfemie grosolană și ceva
imposibil de realizat. Dar, cum v-ați dat seama, eroul nostru avea puteri
nebănuite, iar destinul lui măreț viza întâlnirea cu alte personaje la fel de
memorabile. Primul a fost cu urechile de lemn. Al doilea, vestitul Shiva, care
se înfățișa oamenilor sub mai multe forme. Wu Xing știa lucrul acesta. Se
antrenase mult și acum încerca să pășească în viață pe cărarea cea bună. Erau
puține momentele când Shiva renunța la chipul înspăimântător, cu șerpi încolăciți
în jurul gâtului, cu cinci chipuri și trei ochi pe fiecare din ele, cu zece
brațe în care ținea un craniu, tridentul, săbii și multe arme acoperite de
sânge și cenușă. Se poveștește că atunci când Wu Xing și-a început relatarea
despre povestea lui de dragoste și cum își dorește să o răsfețe pe soția lui cu
rețete unice, Shiva s-a transformat în ceea ce era recunoscut drept întruparea
frumuseții masculine, iar lumina în care se scălda a scos la iveală și
nestemata căutată, pe care a luat-o cu ușurință, zeul fiind în transă.
Îmblânzirea fiicei regelui Roșu a fost un alt test dificil, pentru că, pe lângă
farmecele și ifosele ei, mai avea de înfruntat și răceala glacială specifică vrăjitoarelor
din acel tărâm. Se spune că tot poveștile despre ingredientele minune presărate
în mâncare ar fi ademenit-o și pe hoțomanca aceea iubăreață și teribilismul ei
vestit ar fi fost topit instantaneu când eroul nostru a invitat-o la nuntă
pentru a degusta preparatele gătite cu dragoste și pricepere. Nu e poveste
dragii mei, pentru că, toți, cu mic cu mare și-au dat întâlnire la acea reuniune.
Wu Xing știe ce este mai bun pentru
toți!

Urma
testul final. Mireasa, îmbrăcată în cele mai rafinate mătăsuri și-a făcut
apariția, diafană, zâmbitoare și ireal de frumoasă. Masa regească era pregătită
în cele mai mici detalii. Urechile de lemn, crocante, distincte, obținute cu
greu, stăteau așezate în forme neînchipuite de mintea omenească și gustul fad
era întregit de celelalte ingrediente. Rolul lui, în afară de fi comestibil,
era să lase o amprentă olfactivă fiecărui muritor care-i aprecia textura și
maleabilitatea. Mai avea și proprietăți medicale: calciu, potasiu, fier, zinc,
vindecare de răceli, dureri de gât, scăderea colesterolului din sânge și câte
și mai câte.

Combinația
în sos chinezesc, cu bambus, castraveți, ciuperci proaspete, piper alb, cartof,
tapioca stătea în marginea mesei. Urechi de lemn în sos chinezesc, suna bine. Alături, făceau ochi dulci miresei, legumele
culcate pe o ureche, ardei gras, morcovi, ceapă, usturoi, amestecate cu carne
de pui și sos soia. Puiul pe plita încinsă cu sare, piper, usturoi se simțea mândru. 

Mâncarea chinezească
promovată de Wu Xing este delicioasă. Legumele călite cu curry se foiau
neliniștite în bolul de alături și aruncau ocheade ușor interzise urechilor de lemn.
Fiecare rețetă era personalizată., iar simbioza ingredientelor crea explozii de plăcere pe cerul gurii.

 Încercând toate felurile acelea de mâncare,
măiestrit pregătite, mireasa simți gustul vieții, al dragostei necondiționate,
al fericirii și un zâmbet larg înflori pe chipul ei angelic, iar toată suflarea
știu că testul final era trecut. Nunta putea începe. Și au petrecut nuntașii cu
voie bună, zile și nopți și e posibil ca veselia aceea încă să persiste, pentru
că vorbim despre bucătăria și înțelepciunea chinezească, aici.

Articol
scris în cadrul SuperBlog 2016!