Arrival – one more chance

Umbra
obiectului acela amenințător trona nestingherită chiar în mijlocul metropolei,
ce pulsa la cote inimaginabile. Furnicarul acela de viață era sufocat de
prezența aceea nefirească. Forma ovoidă, de culoare neagră și zumzetul acela pe
care îl emitea, te duceau oarecum, cu gândul la un stup enorm, puțin diform, în
care regina-mamă dădea directive și lua decizii capitale. Conținutul obiectului
era însă o enigmă totală, de aceea, misterul și groaza se împleteau într-un melanj
care îți dădeau fiori reci pe șira spinării.
Panica
se instalase, deși armata încercase să mușamalizeze totul. Venirea lor era o
certitudine, iar noi, oamenii depuneam eforturi pentru a descifra ceea ce părea
un cod. Se ivise acea ocazie pentru a demonstra ceea ce știam. Studiasem
asiduu, iar, acum, când se cerea un expert în comunicare, nu puteam dezamăgi.
Desenul acela, sub forma unui cerc ajunsese să mă bântuie nopțile, aveam
insomnii și construiam tot felul de scenarii. Aveam o idee vagă despre ceea
ce-și doreau „intrușii”, dar miza era prea mare, presiunea mă sufoca. Era viața
tuturor în joc și gândurile negre nu-mi dădeau pace. Termenul scurt, mai puțin
de trei zile, îmi îngheța gândurile. Aveam momente când îmi spuneam, cu teamă,
că cele mai teribile scenarii au devenit realitate. Când cea mai ascunsă
dorință se ițește din tenebrele sufletului, ce faci? Cum te descurci? Voi reuși
să traduc semnele acelea străine în timp util sau un război global era pe cale
să zguduie din temelii omenirea? Se apropia sfârșitul lumii?
John
stătea lângă mine și mă privea cu dragoste. Era singurul care m-a sprijinit în
tentativa de a salva viitorul planetei. Purtam amândoi pe umeri o mare
răspundere. China făcuse deja coaliție cu Franța și Coreea, iar nava spațială
putea fi spulberată în orice moment.
Sosise
ziua zero, iar eu mă echipasem într-un costum specific cosmonauților, incomod
și impropriu și respiram cu dificultate. Eram în fața navei, iar ușa s-a
deschis și o creatură silfidă, lunguiață și cu ochii exoftalmici și-a făcut
apariția, privindu-mă până în adâncul sufletului. Picioarele mi s-au muiat,
dar, noroc că John era lângă mine și m-a luat de braț. Figura aceea exprima o
răceală improprie ființelor umane, iar ochii erau clar din alte lumi. Am rămas mută,
câteva minute bune și apoi mi-am descleștat gura:
–         
Nu suntem dușmanii voștri. Noi, oamenii,
vă dorim binele! Ce căutați pe Pământ?
–         
Ne doriți binele? Cum așa? Nici vouă nu
vă puteți garanta acest lucru! Vorbiți despre o iluzie!
–         
Binele unora este un rău pentru alții,
dar, ideea de adevăr, frumos și armonie exprimă plenar BINELE universal. De
aceea se spune că noi, oamenii, suntem ființe biologice ce tindem spre a fi
ființe intelectuale și spirituale. Binele este o valoare universală complexă,
așa este, dar, vizează doar aspecte pozitive!
–         
Îmi place modul tău de abordare!
Educația însă, îi schimbă pe mulți! Binele este o zestre primită în dar de la
părinți și educatori, dar, societatea îi schimbă pe oameni.
–      Sunt oarecum de acord. E mult de
discutat! Educația din școli și familie nu-i învață pe oameni să fie mincinoși,
lacomi, fățarnici, răzbunători sau mediocri. Societatea îi îndeamnă să fie
altfel. Ce căutați, totuși, aici la noi?
–         
Căutăm noi forme de viață și modalități
de perpetuare a speciei! Credem că ne puteți ajuta!
–         
Cum vă putem ajuta?
–        În primul rând prin recunoașterea
supremației! Deținem mai multe informații decât voi, dar, acestea, nu mai sunt
utile dacă nu avem materia primă pentru a le prelucra și transmite generațiilor
viitoare.
–       Formularea e puțin bizară și nu înțeleg ce
anume vă împiedică să multiplicați știința deținută și generațiilor viitoare. Aveți
gene bune!
–         
Nu vrem să fie doar inscripționate pe
niște dispozitive improprii, ci, locuitorii noștri să fie adevăratele tezaure
ce transmit informații.
–         
Noi cu ce vă putem ajuta?
–       Ne puteți oferi această materie primă!
Locuitorii noștri au clacat în urma volumului prea mare stocat în creierul lor
și s-au transformat în niște creaturi inerte, fără voință și setate doar pe
necesitățile fundamentale.
–         
Mai exact? Ce putem face pentru a opri o
invazie iminentă?
–         
Să ne oferiți oameni pentru experimente
și noi vă vom da informații care vă vor salva de la pieire!
–         
Cum putem realiza acest lucru?
–         
De exemplu, tu ești o femeie
inteligentă, care poate stoca și mai multe informații pe care le poate
transmite progeniturilor… Hai cu noi! Aici nu ești apreciată la justa
valoare…Te vrem!!!
O mână rece, ca de mort
s-a lipit de corpul ei, iar urletul ce a țâșnit din proprii plămâni a scuturat-o
bine… A deschis ochii și  a realizat că
totul a fost un vis. 
Urmărise trailerul
filmului Arrival, ce a început să ruleze
din 11 noiembrie 2016 la cinema, un regal al genului science fiction, iar tot
scenariul din minte i se părea acum mai ușor de digerat. Mintea are prostul obicei
de a construi scenarii ireale, îi trebuie doar imaginea unor actori
carismatici, de genul lui Amy Adams,
Jeremy Renner
sau Forest Whitaker și filmul se construiește gradat, cu
mister și dramă și un sfârșit neașteptat. InterComFilm ne ajută să aflăm dacă Dr Louise Banks va elucida misterul.
Vă sfătuiesc să mergeți
și voi la film pentru a crea niște scenarii inedite!

Articol scris în cadrul
SuperBlog 2016!

SanoVita te ajută să ai un stil de viață sănătos

Cred
că este o certitudine faptul că viața noastră a devenit un sprint, o cursă
contra cronometru, pentru bifarea unor obiective propuse pe parcursul zilei,
iar ritmul acesta haotic, agitat are influență și asupra sănătății. Ne dorim îndeplinirea
cu succes a cât mai multor proiecte, iar energia consumată pe acest parcurs
încercăm să o suplinim prin consumul unor alimente nu tocmai sănătoase, conform
unui dicton intrat în folclor, orice lucru bun în viață este imoral, ilegal,
ori îngrașă. De aceea, este primordial să existe moderație în toate aspectele
vieții.
 Am ales mereu ce am considerat că este
potrivit pentru organismul meu, am încercat să-l ascult și să-i asigur o
alimentație corectă, fără excese, deși, uneori am asociat greșit unele alimente
și nu am acordat atenția necesară momentului mâncării. E clar că este cea mai
întâlnită scuză, „nu am avut timp”, dar ține mai mult de o autodisciplină. De
aceea, am insistat pe educarea acestei tendințe de autosabotare a propriului
organism. Am făcut din acest lucru o prioritate și m-am responsabilizat.
Sănătatea este cel mai de preț bun pe care noi, oamenii îl avem și suntem
datori să o păstrăm în condiții optime. Este inadmisibil să batjocorim ceea ce
ne-a fost dat și să inventăm tot felul de scuze.
Recunosc,
fără să mă ascund după deget, că au fost momente când nu mă recunoșteam în
oglindă, nu neapărat pentru că mâncam necontrolat sau frugal, ci, mai degrabă
pentru că organismul era bombardat cu tot felul de chimicale din anumite
medicamente, iar mâncarea consumată era distribuită neuniform. Sufeream și nu
prea știam cum să fac față acelei situații, de aceea, am luat niște măsuri
radicale. Am început să practic sport în mod regulat, să merg mult pe jos, să
fiu mai organizată cu timpul meu și să mănânc atunci când mi-e foame, consumând
mai multe produse naturiste, vegetariene. Și să nu uit: am început să mă iubesc
mai mult. Nu e vorba de egoism aici, ci de stima de sine, care este necesară în
orice context, mai ales când vorbim despre un stil de viață sănătos. Acestea au
fost cele mai importante reguli pe care le-am stabilit, în programul meu de femeie
ocupată, activă.
Evident
că am căutat și produse alimentare care să mă ajute să-mi păstrez sănătatea,
care să fie echilibrate, fără efecte secundare nedorite. Astfel, întâlnirea mea
cu produsele SanoVita a fost o
revelație. Știam despre ele, pentru că sunt prezente în majoritatea magazinelor
alimentare din țară, în toate hypermarketurile și plafarele și sunt distincte.
Însă, atunci a venit momentul să conștientizez importanța unei diete
echilibrate. Produsele SanoVita sunt variate și oferă o bază vegetală pentru
preparatele culinare, oferind nutrienții necesari, fără aditivi suplimentari.
Astfel, am început să folosesc la mâncăruri uleiul din semințe de florea soarelui,
dovleac sau susan, presat la rece, făina de orez expandat, orezul prefiert,
sarea roz de Himalaya, zahărul brut din trestie, paste făinoase din grâu rustic
și produsele din soia. M-am îndrăgostit de această varietate și am devenit fan.
Fiind o femeie activă, îmi place să gătesc mâncăruri gustoase și sănătoase,
într-un timp scurt. Iar printre produsele SanoVita, este cuș-cușul care se
prepară foarte repede, soia felii, hrișca decorticată pe acre am gătit-o la tavă, orezul brun prefiert, lintea roșie pe care o fac scăzută și care
au devenit preferatele mele. Sunt fană ciorbă de ștevie și tortilla cu legume  care sunt delicioase și se prepară rapid. Ca desert am încercat tapioca cu fructe și am obținut un desert original și gustos.
linte roșie
tortilla cu legume
soia boabe la cuptor
tapioca cu fructe
Dimineața,
de exemplu, am grijă să mânânc până în ora 9, uneori foarte devreme, înainte de
a pleca la serviciu, un produs lactat sau făinos, un sandwich cu șuncă și cu
legume proaspete, pentru că, am devenit conștientă că e momentul din zi când
organismul meu are nevoie de energie. Din fericire, am găsit multe variante
pentru micul dejun printre produsele Sano
Vita
și sunt recunoscătoare. Astfel, produsele din cereale integrate, bogate
în fibre și antioxidanți, fără grăsimi, echilibrate în vitamine și minerale în
asociere cu un iaurt bun sunt un mic dejun de campion. Îmi place mult musli cufructe, cu goji sau nuts și consum la prima oră cu iaurt sau lapte, sau variez
cu fulgi de grâu cu tărâțe, fulgi de porumb fără zahăr, fulgi de secară.
Masa
de prânz trebuie să fie în jurul orei 13 și nu neaparat cu trei feluri de
mâncare cum s-a împământenit pe plaiurile mioritice. Încerc să mănânc în jurul
acestei ore, o mâncare caldă, o ciorbă sau o porție de carne cu sos cu
garnitură și salată, dar, nu reușesc întotdeauna din cauza programului de la
serviciu și aleg varianta unui sandwich sau unui baton de cereale, sau fructe
deshidratate, pentru un plus de energie și vitalitate. Uneori mai iau la pachet
câte un ou fiert, considerat un aliment minune, niște biscuiți din făină
integrală, crackers care susțin nivelul glicemic și înșeală senzația de foame.
De asemenea, consum cafea cu lapte pentru a uita de foame și a da
impresia de sațietate.
Cea
mai mare greșeală o fac seara, când vin obosită după o zi de muncă și dacă nu am
reușit să mănânc de prânz, sunt tentată să consum cam tot ce este prin frigider.
Alimentele bogate în carbohidrați consumate după ora 18, se depun ca grăsimi și
tocmai acelea sunt mai apetisante. Prefer să mănânc pește, carne, ouă și orice
fel de legume. Ador salata de spanac. Folosesc zeamă de lămâie și ulei de măsline
și are un gust bestial.
Fiind
rece și întunecându-se mai repede, există tentația să mănânc mai mult. Dacă
citesc o carte sau urmăresc un film, deja simt nevoia să ronțăi ceva. Dar, sunt
multe produse de la SanoVita cu
care mă pot răsfăța, fără să-mi fac crize de conștiință: covrigei dietetici, cu
mac și susan, biscuiți cu cereale și ciocolată sau fructe, fursecuri cu
chipsuri de ciocolată fără zahăr sau napolitane. De asemenea, momentul servirii
ceaiului a devenit un ritual. Prefer ceaiul de măceșe, fructe de pădure sau
coacăze negre, uneori și mentă. Dar, sunt zile când vreau să mă răsfăț cu sucurile
naturale de mere sau berea cu ginger, de exemplu, sau un pahar cu vin roșu. Consumul
moderat de bere poate îmbunătăți funcțiile sistemului cardiovascular, iar
hameiul are un puternic efect antioxidant, pe când vinul roșu este un
ingredient esențial pentru a te menține în formă, mai ales în sezonul rece. Tot
moderat consumat, se subînțelege…Unii oameni de știință afirmă că vinul roșu
poate lupta și împotriva bolii Alzheimer. Iarna îmi plac și merele coapte, rulourile cu mere și scorțișoară, budinca de tapioca. 
 Sunt atâtea variante pe care le putem găsi
dacă ne dorim să fim sănătoși. Și cine nu-și dorește? Am învățat până acum că
totul trebuie făcut cu moderație. Trebuie să descoperim cauza unei probleme
pentru a trata efectul, în cazul kilogramelor nedorite și să conștientizăm că
un anumit gol din viața noastră nu poate fi umplut prin excesul de mâncare. De
fapt, asta facem… Încercăm să umplem un gol… Afectiv, emoțional, de cele mai
multe ori… Și da, e greu să recunoști acest lucru, dar, apoi, când îți stabilești
niște limite și nu mă refer la înfometare aici, este mai ușor să rezolvi
problema.
Viața
este așa frumoasă și trebuie să ne alegem gustul potrivit pentru a o savura la adevărata ei intensitate,
în funcție de cerințele organismului! Vă doresc să descoperiți stilul propriu
de sănătate și să alegeți responsabil ceea ce consumați!

 Articol scris pentru Superblog 2016!

Magia cărților

Era
o seară puţin luminată de stele, iar strălucirea lor glacială mă îndemna să
grăbesc pasul spre casă. Copacii ce păreau sculptaţi de un mare meşter făurar,
erau îmbrăcaţi în haine la fel de festive ca şi întinderile de clădiri din jur ce
străjuiau tăcuţi oamenii pasajeri. Era real sau doar atmosfera tenebroasă
dintr-un roman citit recent? Ce umbre și secrete ascundeau acei copaci poleiți?
Un copac, e doar un copac! De ce trebuia să fie ceva în spatele lui? Teoria
conspirației? Neeeeh! Doar gânduri zburdalnice, alambicate ce-mi fugăreau
rațiunea… Prea îmi place să interpretez! Când mă voi calma? Se apropia
Crăciunul…
Ajunsă
la căldura căminului și în brațele iubite, am conștientizat și mai asiduu
dorința de a-mi dedica mai mult timp mie și pasiunilor mele. Eram deja
așteptată cu o cină apetisantă și un ceai cald cu parfum divin. M-am schimbat
în haine lejere și am servit masa, încălzită de privirea iubită, care mereu
avea darul de a mă energiza, de a mă face să mă simt unică și dorită. Era seara
noastră de regăsire, de lectură și discuții antrenante. O așteptam cu nerăbdare
și cu șosetele împletite la purtător. Jocul ideilor și provocarea de a găsi
ceva nou de citit, sau de a lansa ipoteze inedite mă stimula să fiu mai activă,
în ce privește lectura, deși mereu am privit această activitate ca o
desfătare…
Ajunul
Crăciunului aducea în aer parfum de brad, de schimbare, de primenire și la
fiecare clinchet de clopoțel, simțeam aripi de înger care mă protejau. Ador să
citesc când cerul trimite zâmbete sub forma mărgăritarelor sclipitoare, ador să
savurez intriga unei cărți, în tihna zilelor libere și a căminului călduros sau
când timpul e undeva suspendat, în mod voit, departe de lumea dezlănțuită.
–        Ia spune, Lili despre ce cărți vrei să
vorbim în seara aceasta? Ce dileme existențiale îți mai macină nervii și
zilele?
–       Ai chef de glume! Îmi place când ești
pus pe șotii! Am recitit câteva cărți bune, în ultima vreme și putem discuta
despre ele. Dar, mai întâi, spune-mi cum a fost ziua ta…
–     Ziua mea? Un pic complicată, dar, în
cele din urmă am reușit să dizolv toate planurile malefice și să ajung cu bine
la întâlnirea noastră. Nu asta contează, în definitiv?
–       Iarăși ești misterios… Știi bine că
prefer să fii tu însuți… Nu-mi place disimularea… Mă interesează problemele
tale, vreau să te susțin, te rog, nu mă îndepărta. Semeni un pic cu Marele Gatsby, a lui F. Scott Fitzgerald.
–         
Serios? Ce anume te duce cu gândul așa
departe?
–         Dorința de a cuceri cu orice preț, de a
impresiona și de a poseda, te face un pic să semeni…
–         Unde e romanul că vreau să văd și eu
scris negru pe alb, unde se întâmplă tot ceea ce spui tu acolo… Cred că
asocierea cu imaginea hollywoodiană, de dandy a lui Di Caprio, stăruie prea mult în
mintea ta, știi doar că eu sunt altfel…
–      Aveam un exemplar de la editura Rao, prin bibliotecă… Uite-l!
Face parte din secțiunea Clasic, cea
care ne place nouă cel mai mult… Tu ești preferatul meu, dar nu te lua nici
de Di Caprio…
–   Într-adevăr, interesant romanul! Îmi
amintesc acum despre visul american, despre maturizarea forțată a tânărului și
despre adevăr și iluzie…
–       Din nou ai reușit să mă păcălești! Știu
că ai citit și tu romanul, deci, din nou mă duci în eroare…
–         
Cum să uit de acea iubire mistuitoare cu
un final nu tocmai fericit? E o carte
clasică.
–      Uneori, ambițiile exagerate nu duc la
ceva bun… Iar banii nu aduc fericirea. Poți crea o iluzie frumoasă, poleită
cu tot felul de articifii, dar, în acea lume nu vei avea niciodată acces.
–         
Nu toți încercăm să ne autoiluzionăm, la
un moment dat?
–         
Deja extrapolezi! Deși, un sâmbure de
adevăr este…
–         
Ce cărți bune ai recitit?
–         
Citadela
lui Antoine de Saint-Exupery! Aveam nevoie de o revenire acolo! Mi-era dor! 
–         
Te înțeleg! E o carte de căpătâi! Mi-a
zguduit din temelie conștiința și mi-a deschis ochii! E o carte accesibilă
oricui și o consider un alt fel de Biblie!
–         
Aceeași senzație am avut-o și eu! Știi
că am subliniat niște citate? Cu creionul, bineînțeles!
–         Unde e cartea? Vreau și eu să mi le
amintesc! Hai, te rog, citește ceva!Stai că am găsit-o eu mai repede! E tot de
la editura Rao! Nici nu știam că
avem o colecție așa numeroasă…
–         Editura
Rao

e pentru toată familia! Sunt fan! Are și secțiunea Thriller și Tineri, pe
lângă Clasic. Toată familia citește, dacă își dorește!
–         
Citește, te rog niște fragmente! Mi-e
dor și mie!
–      “Am
aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi
libertatea, dar nu mai e decât fortăreaţă nimicită, deschisă înspre stele.
Atunci începe spaima de a nu mai fi.”  „Atunci
când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi te împlineşti.”
„Prietenia o recunosc prin aceea că nu poate fi dezamăgită, iar dragostea
adevărată prin aceea că nu poate fi lezată.” „Iubesc pentru că iubesc, nu
există raţiune pentru a iubi.”
–         
Trebuie să recitesc și eu cartea!
Uitasem ce idei adevărate mustesc sub coperțile ei…
–       Atunci mă înțelegi când spun că unele
cărți devin mai bune odată cu trecerea timpului…Sunt ca vinul de calitate!
Mereu descoperi noi fațete și vezi alte perspective, doar să-ți dorești…
–         
Mai ții minte ce carte a avut același
impact asupra noastră?
–         
Cred că da! Siddhartha – Călătoria spre Soare- Răsare a lui Herman Hesse, tot din categoria Clasic!
–         
Corect! Ce polemici am avut atunci….E
una din cărțile de suflet!
–         
Păi, când se vorbește despre viață ca
drum inițiatic, se mai iscă mici controverse…
–         
Căutarea adevărului, ascultarea,
iluminarea sunt căi spirituale la care nu au acces decât cei inițiați! Mi-e așa
drag Siddhartha, pentru că mă regăsesc în căutările lui, e un fel de alter ego
al meu…
–         
Ce frumos! Contemplarea naturii și a
oamenilor, poate fi o revelație. Trebuie să ai tărie sufletească pentru a putea
renaște, pentru a deveni un om nou…
–         
Hai, că iar ne-am apucat să filozofăm!
Ce haioase sunt șosetele tale! Acum observ! Au și fundiță! Ia vino la mine în
brațe să-ți povestesc ceva! Îmi plac și pijamalele tale cu motive de iarnă!
Vino mai aproape!
–         
Din ce categorie face parte povestea?!?
Sunt curioasă!

–         
E un mister total! Hai să așteptăm
Crăciunul împreună! Vrei???
Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2016!