sursa fotografie aici
Picături reci, diafane
Aleargă iute ca un iureş
Pe acoperişul fierbinte
Al casei sufletului meu.
Răcoarea lor proaspătă
Mă îmbie să sorb
Apa ce tocmai s-a liniştit
Din paharul meu plin de furtuni.
Simt o adiere ademenitoare
Ce-mi alungă norii de pe frunte
Şi cred că voi adulmeca parfumul
Amintirilor mele calde.
Aştept să dansez desculţă
Pe asfaltul încins
Iar jocul nebun al ploii
Mă îndeamnă să o iau de mână.
Nici măcar râsul teatral ce-mi înfloreşte
Pe faţa uşor gânditoare
Nu mă poate opri să fac acest salt
În interiorul meu puţin prăfuit.
frumos saltul in interiorul tau..
Frumoase versuri, ploaia care ne curata sufletul..apoi mergem mai departe :).
Simina, uneori este necesar sa mai facem si cate un salt in interiorul nostru pentru a ne redescoperi…
Fly2sky, ma bucur ca încercările mele poetice ţi-au plăcut! Facem un pic de curăţenie şi mergem mai departe… 🙂
🙂