Autor: Liliana

Un dress code cu ștaif

Se
anunța un sfârșit de săptămână tumultuos, care ne impunea să fim eleganți, dar
și extrem de dedicați misiunii pe care ne-am ales-o. Urma să fim nași de
cununie, iar finii noștri au propus să mergem pe un dress code cu ștaif, celebrul
black tie. E clar că toată lumea va alege ținuta potrivită, în funcție de
preferințe și dispoziție. Cel puțin, așa procedez eu…. Ce îmi place cel mai
mult la acest dress code, este că, deși are niște rigori, nu este așa rigid,
cum ar fi, de exemplu, un alt eveniment mai formal, numit white tie și care poate fi o cină de afaceri, sau una
caritabilă unde sunt prezenți numeroși invitați sau chiar persoane publice.
După
ce stabilesc clar cine participă, cine organizează, cu ce ocazie, decid destul
de ușor ce ținută este potrivită. Uneori, aleg o rochie scurtă, diafană și elegantă, pentru că, este suficient. Am grijă să completez ținuta cu accesorii potrivite, fără să epatez. 
sursa
 Dacă
este o petrecere organizată după orele 18.00 și se servesc și băuturi
alcoolice, nu greșesc niciodată cu o fustă creion, care nu trece de genunchi,
purtată cu pantofi cu toc și
ciorapi, iar în completare aleg o bluză din organza sau mătase, sau mă orientez spre o ținută pentru cocktail.
sursa
 Pantalonii nu vor fi
niciodată incluși în această ținută, pentru că, ei fac parte din categoria
bussiness. Dacă evenimentul se prelungește după cocktail, cu dansuri sau
spectacole, este întotdeauna  apreciată o rochie
lungă de seară, sau un corset finuț, alături de o fustă pentru bal.
sursa
 Uneori,
aleg stilul clasic sobru, rochie de
seară neagră, sau în culori pastelate, un verde smarald, un albastru
închis, un roșu stins și accesorii delicate, pantofi cu tocuri potrivite. Alteori,
aleg stilul chic reinventat, purtând culori vii la negrul clasic, cum ar fi
galbenul.
sursa
În
cazul de față, la acea nuntă, era destul de evident, că voi fi unul dintre
personajele principale, după mireasă. Aveam o mie de emoții, pentru că îmi
doream să fie ceva memorabil pentru toată lumea. O nuntă are mereu ceva special
și presupune multe aranjamente, printre care și cele vestimentare. Voi alege
din rochiile de nuntă, pe cea care
are aer de nașă, clar! Nici accesoriile nu vor fi mai prejos, pentru că, ele
fac diferența între o ținută care trece neobservată și una memorabilă. Cerceii
candelabru se potrivesc de minune la părul strâns în coc, la fel, un colier
statement atunci când rochia permite acest lucru. Am ales, în cele din urmă, o rochie roșie, în prima parte a serii și una scurtă, neagră, atunci când mi-am dorit să mă simt mai lejer în timpul dansului.
sursa
La
bărbați este un pic mai simplu, pentru că ei pot alege un costum elegant, gen
smoking sau toxedo, cu pantofi asortați, uneori din lac. Sacoul de la costum
are reverele satinate și se închide la un singur rând de nasturi, pentru un
plus de eleganță și este negru sau albastru închis. Pantalonii nu au manșete, iar cămașa albă poate avea guler special pentru papion, în funcție de preferințe. Butonii sunt
un alt atu al ținutei, iar pantofii Oxford simpli, de culoare neagră, nu dau
greș niciodată. Riscul ca nașul să fie mai elegant ca mirele este destul de
mare, pentru că, dress code-ul black tie, impune purtarea papionului. Nu este o
extravaganță, ci, doar un plus, pentru a se armoniza ținuta.
sursa
Aveam
deja niște experiențe reușite, la activ, în ce privește îmbinarea articolelor de
îmbrăcăminte, de la cele două cumetrii, unde am botezat un băiat și o
fetiță, iar ținuta obligatorie pentru restaurant, a fost tot black tie. Îmi
amintesc cu plăcere că ne-au fost admirate hainele alese și ne-am simțit
binecuvântați și recunoscători, pentru că am reușit să creștinăm doi copii
frumoși și sănătoși.

Viața,
la tot pasul, ne oferă provocări, iar felul în care alegem să răspundem
acestora spune multe despre noi. La provocarea care privește hainele, voi alege
mereu un dress code cu ștaif, voi alege black tie și voi încerca să fiu
creativă, respectând mai întâi regulile.
Acest articol a fost scris în cadrul concursului SuperBlog 2016. Salutări, tuturor! 
sursa

Give time some time

Ca pe un ecran imens, a început să ruleze fără milă, filmul întâmplărilor și trăirilor mele, de până atunci, adânc îngropat în subconștient, iar, în mine se dezmeticea esența, dintr-un somn adânc, bezmetic, al tuturor simțurilor…
Mă simțeam încolțită să dau un răspuns celor care se aflau în fața mea. Ochii lor mari și ieșiți din orbite erau dovada clară că ar fi timpul să mă adun și să deschid gura. Pare hilar, dar gura nu vroia sub nici o formă să mă asculte. Gândurile păreau criogenate, de mult, într-un ungher secret al minții și eu, firavă luptătoare pe frontul vieții, eram incapabilă să le găsesc, să unesc cuvintele și să le redau, având un înțeles logic. Într-o ultimă sforțare de voință, am apelat la un zâmbet ingenuu, doar pentru a alunga nedumerirea martorilor aflați în câmpul meu vizual. Am privit încă o dată tavanul alb, am numărat din nou florile dantelate de pe perdea și m-am auzit spunând: Sunt bine! Atunci, halatele albe din fața mea, au început să vibreze, să-mi caute pulsul, să-mi verifice conținutul perfuziei și s-au retras discret, cu satisfacția lucrului bine făcut. Obținusem o abilă amânare a inevitabilului. Trebuia să dau mai multe explicații, dar acum, era liniște. În cele din urmă, am rămas din nou singură printre străini și trecutul m-a ajuns din urmă… Ce căutam acolo? Unde era familia mea?
Am deschis brusc ochii și am zâmbit… Era doar un vis urât! Camera era inundată de o lumină caldă, plăcută, ce bătea în fereastră și mă chema să-mi descopăr menirea, să caut răspunsuri și soluții, să lupt… Era o nouă zi!
Vă invit să citiți și alte scrieri creative, producție proprie, în cadrul unui concurs dedicat bloggerilor, la care am mai participat și în care revin, cu drag. Numele competiției este SuperBlog 2016, funcționează din 2008, iar acum a ajuns la ediția 13.  Mai multe informații găsiți aici.
Toamna vine cu surprize frumoase pentru pasionații de scris creativ! Inspirație și timp să fie! De altfel, așa cum spuneam din titlu, voi oferi timpului timp, pentru a se decanta toate experiențele prin care am trecut și din care, sper, să vă ofer și d-voastră o porție de frumos, de preaplin și autenticitate. Altfel, nu prea știu… Vă aștept pe aici pentru impresii!
Să fie o toamnă rodnică, pentru toți! Salutări! 🙂

Dansul vrăjitoarelor

Atmosfera era plină de un magnetism, care aproape, putea fi palpabil… Dansul ireal al damelor prindea contur, iar flăcăul vânjos păși ca în transă pragul, călcând temător treptele scării. Simțea că ceva e în neregulă, dar nu avea puterea să se împotrivească. Ceva îl atrăgea ca un magnet și-l făcea să nu mai fie el… Ajunse în fața damelor și privea plin de uimire acele creaturi silfide, ce parcă pluteau pe niște acorduri din alte lumi, dar, se apropie de ele, parcă era vrăjit… Nici măcar nu știa cum ajunsese acolo, ce puteri nebănuite îl împinseseră să intre în acea casă.
De când ultimul mesaj al bufniței nu a fost deslușit, acel de trei ori câte trei memorabil, bătrânii satului au evitat casa în care își făceau veacul cele patru dame controversate, iar discuțiile despre ele deveniseră tabu. Acel flăcău, însă, căzuse în mrejele lor, era toropit, iar ochii lui verzi sclipeau în noapte, prefigurând un final nu tocmai plăcut… Mergea agale, ca un zombi, iar pașii lui se opriră, când dama de ghindă, își începuse ritualul de cucerire… De sub dantela neagră a rochiei s-au ivit picioarele lungi, diafane, dansul lor lasciv ademenea, iar felul în care își arcuia spatele, ca o felină autentică, îl blocase pe flăcău.
– Vino! strigă ea, fără urmă de sfială… Așează-te lângă mine!
Dama de pică, după ce-și aruncă ochii roată, se interpuse între cei doi. Din două mișcări sigure, ajunse în brațele flăcăului care se înfioră. Corpul ei delicat trezi în el niște dorințe interzise. Rochia îi acoperea genunchii provocator, iar parfumul înnebunitor de iasomie și mosc ce-i intrase flăcăului pe sub piele, îl chema…
– Eu sunt mai tânără! Nu mă preferi pe mine?
Invidia o făcu pe dama de cupă să sară de la locul ei și să se cambreze în una din acele posturi, ce nu dădeau greș niciodată. Își atinse părul cu vârful degetelor subțiri și scoase un oftat afectat.
– Dar eu? Ce îmi lipsește mie? Ce anume nu aș putea să-ți ofer? Nu-i așa că mă îndrăgești mai mult? plusă dama de caro, care nu dorea să fie mai prejos față de suratele ei într-ale ademenitului… Își legănă șoldurile grațioase, învârtindu-se de jur împrejurul flăcăului, aproape căzând în derizoriu…Dar, nu-i păsa! Știa că e provocatoare, iar restul nu mai conta. Vânătoarea a fost mereu pentru ea o provocare, chiar dacă, apoi, își abandona fără regrete victima… O seducătoare înnăscută!
Flăcăul își plimba grăbit privirea de la una la alta, fascinat! Dansul lor, de iele nebune, îl ameți, dar vraja se rupse brusc când ușa se lipi de perete, iar lumina inundă încăperea. Damele s-au ascuns fiecare pe unde a putut, iar cadrul ușii deveni scena unei reîntâlniri străvechi. Prin pădurile din jur, se ascundea o zână bună, iar bătrânii satului știau, că doar ea e singura în stare să alunge blestemele și vrăjile ticluite de cele patru dame. Însă, ea prefera să nu se amestece… Credea în acel echilibru primordial, acea balanță a forțelor, menită să deslușească ițele oricărei povești de viață… Până astăzi! Îndrăzneala legendară a celor patru dame o indignă atât de mult, încât interveni să îl salveze pe flăcău… Lumina strălucitoare ce inundă mansarda, deja risipise o parte din vrajă, iar decorul macabru îl făcu să se scuture… Alergă afară din casă și se salvă în ultima clipă… Zâna le strigă:
– Când veți înceta să zăpăciți mințile flăcăilor? Sunteți doar niște infame creaturi care se joacă cu forțele malefice! Rușine! Curând vă veți primi pedeapsa…
Și, ca prin magie, toate ușile și ferestrele s-au deschis, inundând totul într-o lumină caldă, binefăcătoare… Damele s-au refugiat pe acoperiș…implorând iertare… Erau doar niște feline alintate ce atentaseră la onoarea unui motan pripășit…
O continuare la postarea Vienelei…. Sper să-i placă… 🙂