Answear Style

Dintotdeauna
am admirat stilul vestimentar care scoate în evidență personalitatea ta, care
este feminin și delicat, elegant și proaspăt. Nu pot afirma că sunt o
împătimită a modei, dar, ca oricărei femei, îmi place să port haine bine croite
care să mă reprezinte și să fac uneori combinații originale care să mă scoată
din monotonie. Una dintre vedetele internaționale care îmi oferă de fiecare
dată o lecție de stil, este Charlize Theron, care este una dintre actrițele mele
preferate. Nu numai că este o actriță talentată și o femeie carismatică, ci
este și un model demn de urmat în materie de modă, lookul ei fiind aproape de perfecțiune.
Senzualitatea ei este evidențiată atât pe covorul roșu cât și pe stradă, în
ținute simple, fără artificii inutile. Hainele sunt doar cele care îi
subliniază feminitatea, naturalețea nativă prin combinațiile creative. Este o norocoasă din acest punct de vedere și nu numai…
Când
merg în oraș sau călătoresc, adopt un stil lejer, casual. Am considerat mereu  o combinație reușită, bluzele elegante cu
jeanșii și în picioare balerini, botine, ghete sau sandale cu toc, în funcție
de împrejurări. De curând am descoperit un site cu haine care m-a impresionat
prin multitudinea de ținute propuse și îmi plac cam toate, sunt pe gustul meu!
Vorbesc despre Answear! Mi-am ales de acolo niște ținute care mă reprezintă și
sunt și ieftine per total. De exemplu o bluză Missguided, niște jeanși Pepe și
niște pantofi cu toc Gino Rossi
accesorizate cu o geantă neagră chic pot compune o vestimentație care să mă
facă remarcată atunci când ies cu prietenele la cumpărături sau la film.
 Tot cu
pantofii cu toc Gino Rossi aș putea crea o altă ținută, alături de Lee jeanși –
Annetta Black Bandit, o bluză diafană de mătase de la Tommy Hilfiger și Mango ochelari Ariel. 
 O altă variantă pentru după amiezile relaxante
de weekend sau când merg în excursii, ar fi adidașii originali de la Adidas,
Superstar Glossy, cu un top Lacoste și cu Mango Jeanși Paty, alături de o geacă
din denim, deasupra, pentru serile răcoroase. 
Când îmi doresc să fiu chic și în
trend totodată, aș putea opta pentru Tom Tailor Denim – Cămașă, cu niște
pantofi cu toc Paris – Gino Rossi,
Hilfiger Denim, jeanși gilfriend. Important este să mă simt în elementul meu,
să fiu eu însămi, iar toți cei din jur să simtă lucrul acesta.
 Cred că acesta
este și secretul unui outfit reușit. Să nu fie nimic forțat, încărcat sau
extravagant. Combinația de culori trebuie să fie complementară, în nuanțe care
să se potrivească pielii tale și să te evidențieze.
Un
alt melanj ar fi între o MissGuided – Cămașă Suedette și o rochie neagră
cambrată, în picioare niște sandale finuțe pentru ieșirile seara cu prietenii,
la diverse evenimente. Opțiunea aceasta ar fi pentru atunci când mi-aș dori să
mă simt un pic divă… Nu toate ne dorim să fim măcar de câteva ori pe an în
pielea unei dive? Recunoașteți! 
Și să nu uităm că se apropie Crăciunul și
trebuie să strălucim. Sărbătorile au un parfum al lor care ne îndeamnă să fim
noi înșine, iar Answear ne ajută să ne creem o imagine fabuloasă. Eu sunt
foarte încântată de toate ofertele lor! Încercați și voi! Imaginație să fie că
ținutele pot fi combinate în tot felul: pantaloni, jeanși cu bluze sexy sau
cuminți, fuste mini sau maxi cu topuri diafane, sacouri și paltoane cu ghete, cizme
sau pantofi cu toc. Succes la cumpărături!

Vă las în compania unor ținute marca Tommy Hilfiger, pentru delectare! Îmbrățișări!
Articol scris în cadrul SuperBlog 2016!

Destinații turistice exotice

Zorii
zilei mult așteptate băteau nerăbdători în fereastră. Planificasem totul așa
cum credeam că este mai bine. Prietenii îmi acordaseră încredere deplină și
itinerariul devenea deja realitate. Am fost mereu un călător pasionat de
explorare, de frumos, de inedit și venise momentul să bucur alți oameni cu cele
câteva aspecte care m-au ajutat să-mi clădesc niște amintiri memorabile. Fiind
o mare iubitoare a diversității și a călătoriilor, a fost o etapă firească să
încerc și ipostaza de ghid turistic pentru prietenii mei. Cunoștințele mele
geografice erau limitate, dar m-am informat responsabil și am primit undă verde
de la prietenii mei pentru alegerea itinerariului pentru niște destinații exotice.
Prima
destinație propusă a fost Bahamas, pentru că toți ne doream să ajungem acolo de
mult timp. Erau așa multe oportunități să explorăm un loc mirific, iar numai
gândul la acea apă cu nuanță turcoaz, la vremea excelentă tot timpul anului, cu
temperaturi ce variază între 21 și 28 grade, ne încânta peste măsură. Grupul
nostru de prieteni este unul omogen, deși fiecare avem tabieturile și propriile
afinități, atunci când vine vorba despre un loc nou de explorat. Dacă unora le
place o plajă însorită, cu nisip fin, altora le place muntele cu aer ozonat,
însă noi, stabilim de comun acord și din timp, să alternăm marea cu muntele și
toată lumea este mulțumită, din acest punct de vedere. Obiectivele turistice sunt vizate în primul rând, dar, dacă
întâlnim ceva pitoresc, ne oprim pentru a admira și a savura plenar, pentru a
avea parte de niște vacanțe speciale.
Am
ales Bahamas pentru că acest arhipelag este paradisiac din mai multe motive:
plajele minunate, cu nisip fin, care te îndeamnă să te răsfeți la soare, hamacele
plasate cu grijă la umbră pentru după-amiezile prea fierbinți când vrei să te
cufunzi în lectură sau să te alinți în brațele iubite, scuba diving și
snorkelling pentru amatorii de scufundări, culorile acelea orbitoare ale vegetației
luxuriante care te cheamă la explorare, amestecul acela cultural afro-caraibian
incitant și nu în ultimul rând vestigiile trecutului glorios, care amintesc și
de Cristofor Columb, de războiul civil american sau de pirați.
Prima
dată am căutat ineditul locului, curiozitățile, locurile care să construiască
amintiri durabile, pentru toată viața. Intenția mea era să le prezint prietenilor
informațiile și să cizelăm itinerariul, înainte de plecare. Astfel, am aflat
despre o sărbătoare numită Junkanoo, adesea comparată cu carnavalul de la Rio
prin anvergură, care are loc de Anul Nou, varianta principală și în luna iulie,
cea mică. Noi ne programasem vacanța în luna iulie, deci, aveam șanse să
participăm la acel festival stradal care celebra cultura, mâncarea, muzica,
dansul, într-un singur loc. Bahamas este cunoscută și ca insulă a distracției,
viața de zi și de noapte fiind foarte atractivă prin cazinouri și cluburi,
plaje și cluburi de golf. O altă curiozitate este vânătoarea de balene, considerată
drept sport local, pentru vânătorii înnăscuți. Un alt aspect ce nu trebuie ratat
este mâncarea locală, care impresionează prin ingrediente savuroase, sănătoase
și inedite. Unele au și proprietăți afrosidiace, cum ar fi molusca conch
(pronuntat „konk”). Nuca de cocos este un alt ingredient nelipsit al
gastronomiei bahamiane, care este picantă, aromată și cu multe fructe de mare.
Printre
locurile care au fost propuse în itinerariul meu au fost: Atlantis Paradise, o
stațiune renumită pentru parcul său acvatic și cazinoul, Muzeul Piraților,
Scările Reginei, o construcție de 31 de metri, Strada Bay, Grădina Zoologică
Ardastra cu multe păsări flamingo și specii exotice de reptile, păsări și
mamifere, forturile coloniale, Charlotte fiind cel mai cunoscut, precum și
croaziere și aventuri acvatice, pentru că e vorba de Bahamas, locul ideal
pentru excursii pe apă. Fiecare loc are propria istorie, poveste și așteaptă
vizitatori avizi de cunoaștere, dar, un partener de încredere, la drum lung, e
necesar. Ofertele turistice ale
celor de la CND Turism sunt inedite
și propun circuite cu autocarul sau cu avionul, ce nu trebuie ratate. Prietenii
mei au fost încântați de ideea mea.
A
doua propunere a fost Insulele Cayman care impresionează prin faptul că este un
paradis fiscal, în primul rând și o destinație preferată pentru iubitorii de
scufundări. Recifele de corali care înconjoară cele trei insule Grand Cayman,
Cayman Brac si Little Cayman creează peisaje de vis. Stabilitatea economică, în
ciuda dimensiunilor reduse o face o destinație căutată. Itinerariul în aceste
insule ar începe prin explorarea lui Stingray City, unde se pot lua lecții de scufundări,
ar continua cu plaja Seven Mile unde ne-am răsfăța pe nisipul fierbinte și am
mânca nuci de cocos, apoi rezervația de la Ferma Cayman Turtle pentru iubitorii
de animale – și toți suntem – unică în lume, unde se pot vedea țestoase de mare.
Călătoria propusă de mine, ca ghid turistic s-ar orienta apoi spre Mastic Trail
pentru a practica puțin ciclism pe niște rute pitorești, în mijlocul naturii,
unde pădurea tropicală poate fi admirată în toată splendoarea. E clar că prietenii
mei nu vor refuza nici propunerea de a vizita Grădina Botanică Queen Elizabeth
unde pot fi întâlnite specii rare de plante și animale, cum ar fi iguana
albastră. Pe lista obiectivelor turistice va fi și capitala, George Town, care
e preferată pe lista de croaziere. Printre curiozitățile locului sunt papagalii
Brac și Marele Cayman. Temperatura oscilează în jurul a 23 de grade în cea mai
mare parte a anului, din decembrie până în aprilie fiind oportună o excursie,
pentru că, din iunie până în octombrie pot apărea și uragane.
M-am
informat și CND Turism oferă niște experiențe de neuitat și pentru insulele
Cayman. Gastronomia locului uimește vizitatorii prin varietatea propusă, de la
scoici de mare până la carne de țestoasă, cu garnituri din fructe exotice.
Sejururile propuse de această agenție sunt la fel de atractive și vizez o altă
escapadă alături de prietenii mei la Belgrad, Dobrovnik sau Muntenegru.
Merită
să investim în amintile noastre, pentru că acestea sunt cele ne ajută să
descoperim cine suntem cu adevărat.
Articol scris în cadrul SuperBlog 2016!

Wu Xing și povestea urechilor de lemn

Când
au ajuns la marginea cetății din inima munților, Wu Xing însuși a venit să
întâmpine alaiul vesel al nuntașilor adunați din tot universul. Ah-Kum își
dorea o nuntă fastuoasă, doar fiica lui se mărita o singură dată. Supușii din
regat se pregătiseră asiduu pentru această sărbătoare, iar cetatea fusese
ornată cum nimeni nu mai văzuse până atunci. Florile de lotus și bobocii de
trandafir erau alături de obiectele aducătoare de noroc, iar bucatele gătite
împrăștiau arome divine în eter. Fețe împărătești erau așteptate de peste tot,
iar mirele, Wu Xing era așezat pe o escală construită special pentru acea
ocazie, înveșmântat în mătase fină și podoabe sclipitoare. Personaje de poveste
se perindau prin fața escalei, dar, Cheung, frumoasa mireasă, întârzia să
apară. Poate se pregătea să-l întâmpine cu o formă demnă de un viitor rege. Podoabe
strălucitoare și veșminte fine. Momentul acela măreț era încununarea
încercărilor pe care Wu Xing a fost nevoit să le treacă. Niște teste demne de
un viitor rege. Nimeni nu contesta lucrul acesta. Mai întâi, a fost nevoit să aducă
salata din urechi de lemn din Grădina Suspendată a Semiramidei, apoi nestemata
ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a lui Shiva și ultima încercare
presupunea îmblânzirea fiicei regelui Roșu, cunoscută ca mare curtezană și
vrăjitoare. Testul final era să prepare mai multe rețete din urechile de lemn culese
din grădina Semiramidei, jonglând cu textura elastică, aproape cauciucată și
transparența. Gustul lor trebuia să ademenească, să vrăjească, să fie un melanj
între culori și arome, așa cum vântul picura șoapte calde la urechea fiecărui
trecător prin regat, făcându-l să revină pe acele cărări de poveste. Cheung,
viitoarea soție era cea care va gusta din preparatele gătite cu dragoste și pricepere
și va da startul vieții lor în comun, prin acordul benevol asupra mâncării.
Urechile
de lemn erau vrăjite, șopteau povești iluzorii, iar cei care nu erau demni nu aveau
nici măcar voie să se apropie de ele. Erau un personaj temut pentru că, creșteau
pe scoarța copacilor înțelepți și, cu timpul a împrumutat din învățăturile lor.
În plus, era unul din cei mai buni ascultători din tot regatul, știa tot ce
mișcă, vântul fiind cel mai fidel prieten al lui. „Când voi renunța la ceea ce
sunt, voi deveni ceea ce aș putea fi”, era una din învățăturile preferate ale
lui, de la Lao Tse citire. Prin urmare, orice muritor capabil să răspundă la
întrebările lui era privilegiat și avea voie să culeagă acea ciupercă magică,
cu nuanțe de la brun-roșcat la negru și să o transforme în faimoasa salată de
urechi de lemn. Forma lui ciudată, în buchețele înșiruite pe scoarța copacilor
și capacitatea de a da o notă finală ingredientelor cu care intră în contact,
l-a făcut faimos peste tot în lume. Dar, niciodată nu s-a culcat pe o ureche.
Își știa atuurile…
Wu
Xing se pregătise îndelung, împlinise o asceză severă ca să ajungă în starea
aceea de grație necesară pătrunderii în profunzimea lucrurilor. Când s-a
prezentat în fața urechilor de lemn, a simțit la propriu că toate elementele
naturii își îndreaptă atenția spre el.
–         
Spune muritorule, ce anume crezi că-i
face pe oameni să pice la testul timpului?
–         
Sunt mai multe variabile în joc. Ar
putea fi nerăbdarea, graba cu care încearcă să ardă niște etape, ar putea fi
mândria sau indolența, poate neștiința cu care își arogă anumite drepturi sau
doar ipocrizia atunci când au impresia că știu toate răspunsurile și joacă
roluri hilare, duale…
–         
Sunt uimit de răspunsul tău complex.
Ești singurul care a reușit să mă impresioneze. Mai am încă o întrebare pentru
tine și testul este trecut.
–         
Da, mărite zeu! Te ascult!
–         
Spune-mi care este ingredientul secret
care face salata de urechi să fie așa apreciată?
–         
Dragostea!
–         
Excelent! Ai voie să culegi câte
buchețele dorești de pe scoarța copacilor aceștia și îmi voi ciuli urechile
bine să aud veștile despre celelalte teste și despre preparatele gătite de
tine.
–         
Mulțumesc pentru încrederea acordată,
mărite zeu!
Cronicarii
vremii au menționat în incunabulele cu parfum de poveste despre acel eveniment
unic și despre abilitățile deosebite pe care Wu Xing le poseda. Cel de-al doilea test întrecea orice scenariu.
Nimeni nu concepea ca nestemata ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a
lui Shiva să fie furată de un muritor. Părea o blasfemie grosolană și ceva
imposibil de realizat. Dar, cum v-ați dat seama, eroul nostru avea puteri
nebănuite, iar destinul lui măreț viza întâlnirea cu alte personaje la fel de
memorabile. Primul a fost cu urechile de lemn. Al doilea, vestitul Shiva, care
se înfățișa oamenilor sub mai multe forme. Wu Xing știa lucrul acesta. Se
antrenase mult și acum încerca să pășească în viață pe cărarea cea bună. Erau
puține momentele când Shiva renunța la chipul înspăimântător, cu șerpi încolăciți
în jurul gâtului, cu cinci chipuri și trei ochi pe fiecare din ele, cu zece
brațe în care ținea un craniu, tridentul, săbii și multe arme acoperite de
sânge și cenușă. Se poveștește că atunci când Wu Xing și-a început relatarea
despre povestea lui de dragoste și cum își dorește să o răsfețe pe soția lui cu
rețete unice, Shiva s-a transformat în ceea ce era recunoscut drept întruparea
frumuseții masculine, iar lumina în care se scălda a scos la iveală și
nestemata căutată, pe care a luat-o cu ușurință, zeul fiind în transă.
Îmblânzirea fiicei regelui Roșu a fost un alt test dificil, pentru că, pe lângă
farmecele și ifosele ei, mai avea de înfruntat și răceala glacială specifică vrăjitoarelor
din acel tărâm. Se spune că tot poveștile despre ingredientele minune presărate
în mâncare ar fi ademenit-o și pe hoțomanca aceea iubăreață și teribilismul ei
vestit ar fi fost topit instantaneu când eroul nostru a invitat-o la nuntă
pentru a degusta preparatele gătite cu dragoste și pricepere. Nu e poveste
dragii mei, pentru că, toți, cu mic cu mare și-au dat întâlnire la acea reuniune.
Wu Xing știe ce este mai bun pentru
toți!
Urma
testul final. Mireasa, îmbrăcată în cele mai rafinate mătăsuri și-a făcut
apariția, diafană, zâmbitoare și ireal de frumoasă. Masa regească era pregătită
în cele mai mici detalii. Urechile de lemn, crocante, distincte, obținute cu
greu, stăteau așezate în forme neînchipuite de mintea omenească și gustul fad
era întregit de celelalte ingrediente. Rolul lui, în afară de fi comestibil,
era să lase o amprentă olfactivă fiecărui muritor care-i aprecia textura și
maleabilitatea. Mai avea și proprietăți medicale: calciu, potasiu, fier, zinc,
vindecare de răceli, dureri de gât, scăderea colesterolului din sânge și câte
și mai câte.
Combinația
în sos chinezesc, cu bambus, castraveți, ciuperci proaspete, piper alb, cartof,
tapioca stătea în marginea mesei. Urechi de lemn în sos chinezesc, suna bine. Alături, făceau ochi dulci miresei, legumele
culcate pe o ureche, ardei gras, morcovi, ceapă, usturoi, amestecate cu carne
de pui și sos soia. Puiul pe plita încinsă cu sare, piper, usturoi se simțea mândru. 
Mâncarea chinezească
promovată de Wu Xing este delicioasă. Legumele călite cu curry se foiau
neliniștite în bolul de alături și aruncau ocheade ușor interzise urechilor de lemn.
Fiecare rețetă era personalizată., iar simbioza ingredientelor crea explozii de plăcere pe cerul gurii.
 Încercând toate felurile acelea de mâncare,
măiestrit pregătite, mireasa simți gustul vieții, al dragostei necondiționate,
al fericirii și un zâmbet larg înflori pe chipul ei angelic, iar toată suflarea
știu că testul final era trecut. Nunta putea începe. Și au petrecut nuntașii cu
voie bună, zile și nopți și e posibil ca veselia aceea încă să persiste, pentru
că vorbim despre bucătăria și înțelepciunea chinezească, aici.
Articol
scris în cadrul SuperBlog 2016!