Magia cărților

Era
o seară puţin luminată de stele, iar strălucirea lor glacială mă îndemna să
grăbesc pasul spre casă. Copacii ce păreau sculptaţi de un mare meşter făurar,
erau îmbrăcaţi în haine la fel de festive ca şi întinderile de clădiri din jur ce
străjuiau tăcuţi oamenii pasajeri. Era real sau doar atmosfera tenebroasă
dintr-un roman citit recent? Ce umbre și secrete ascundeau acei copaci poleiți?
Un copac, e doar un copac! De ce trebuia să fie ceva în spatele lui? Teoria
conspirației? Neeeeh! Doar gânduri zburdalnice, alambicate ce-mi fugăreau
rațiunea… Prea îmi place să interpretez! Când mă voi calma? Se apropia
Crăciunul…
Ajunsă
la căldura căminului și în brațele iubite, am conștientizat și mai asiduu
dorința de a-mi dedica mai mult timp mie și pasiunilor mele. Eram deja
așteptată cu o cină apetisantă și un ceai cald cu parfum divin. M-am schimbat
în haine lejere și am servit masa, încălzită de privirea iubită, care mereu
avea darul de a mă energiza, de a mă face să mă simt unică și dorită. Era seara
noastră de regăsire, de lectură și discuții antrenante. O așteptam cu nerăbdare
și cu șosetele împletite la purtător. Jocul ideilor și provocarea de a găsi
ceva nou de citit, sau de a lansa ipoteze inedite mă stimula să fiu mai activă,
în ce privește lectura, deși mereu am privit această activitate ca o
desfătare…
Ajunul
Crăciunului aducea în aer parfum de brad, de schimbare, de primenire și la
fiecare clinchet de clopoțel, simțeam aripi de înger care mă protejau. Ador să
citesc când cerul trimite zâmbete sub forma mărgăritarelor sclipitoare, ador să
savurez intriga unei cărți, în tihna zilelor libere și a căminului călduros sau
când timpul e undeva suspendat, în mod voit, departe de lumea dezlănțuită.
–        Ia spune, Lili despre ce cărți vrei să
vorbim în seara aceasta? Ce dileme existențiale îți mai macină nervii și
zilele?
–       Ai chef de glume! Îmi place când ești
pus pe șotii! Am recitit câteva cărți bune, în ultima vreme și putem discuta
despre ele. Dar, mai întâi, spune-mi cum a fost ziua ta…
–     Ziua mea? Un pic complicată, dar, în
cele din urmă am reușit să dizolv toate planurile malefice și să ajung cu bine
la întâlnirea noastră. Nu asta contează, în definitiv?
–       Iarăși ești misterios… Știi bine că
prefer să fii tu însuți… Nu-mi place disimularea… Mă interesează problemele
tale, vreau să te susțin, te rog, nu mă îndepărta. Semeni un pic cu Marele Gatsby, a lui F. Scott Fitzgerald.
–         
Serios? Ce anume te duce cu gândul așa
departe?
–         Dorința de a cuceri cu orice preț, de a
impresiona și de a poseda, te face un pic să semeni…
–         Unde e romanul că vreau să văd și eu
scris negru pe alb, unde se întâmplă tot ceea ce spui tu acolo… Cred că
asocierea cu imaginea hollywoodiană, de dandy a lui Di Caprio, stăruie prea mult în
mintea ta, știi doar că eu sunt altfel…
–      Aveam un exemplar de la editura Rao, prin bibliotecă… Uite-l!
Face parte din secțiunea Clasic, cea
care ne place nouă cel mai mult… Tu ești preferatul meu, dar nu te lua nici
de Di Caprio…
–   Într-adevăr, interesant romanul! Îmi
amintesc acum despre visul american, despre maturizarea forțată a tânărului și
despre adevăr și iluzie…
–       Din nou ai reușit să mă păcălești! Știu
că ai citit și tu romanul, deci, din nou mă duci în eroare…
–         
Cum să uit de acea iubire mistuitoare cu
un final nu tocmai fericit? E o carte
clasică.
–      Uneori, ambițiile exagerate nu duc la
ceva bun… Iar banii nu aduc fericirea. Poți crea o iluzie frumoasă, poleită
cu tot felul de articifii, dar, în acea lume nu vei avea niciodată acces.
–         
Nu toți încercăm să ne autoiluzionăm, la
un moment dat?
–         
Deja extrapolezi! Deși, un sâmbure de
adevăr este…
–         
Ce cărți bune ai recitit?
–         
Citadela
lui Antoine de Saint-Exupery! Aveam nevoie de o revenire acolo! Mi-era dor! 
–         
Te înțeleg! E o carte de căpătâi! Mi-a
zguduit din temelie conștiința și mi-a deschis ochii! E o carte accesibilă
oricui și o consider un alt fel de Biblie!
–         
Aceeași senzație am avut-o și eu! Știi
că am subliniat niște citate? Cu creionul, bineînțeles!
–         Unde e cartea? Vreau și eu să mi le
amintesc! Hai, te rog, citește ceva!Stai că am găsit-o eu mai repede! E tot de
la editura Rao! Nici nu știam că
avem o colecție așa numeroasă…
–         Editura
Rao

e pentru toată familia! Sunt fan! Are și secțiunea Thriller și Tineri, pe
lângă Clasic. Toată familia citește, dacă își dorește!
–         
Citește, te rog niște fragmente! Mi-e
dor și mie!
–      “Am
aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi
libertatea, dar nu mai e decât fortăreaţă nimicită, deschisă înspre stele.
Atunci începe spaima de a nu mai fi.”  „Atunci
când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi te împlineşti.”
„Prietenia o recunosc prin aceea că nu poate fi dezamăgită, iar dragostea
adevărată prin aceea că nu poate fi lezată.” „Iubesc pentru că iubesc, nu
există raţiune pentru a iubi.”
–         
Trebuie să recitesc și eu cartea!
Uitasem ce idei adevărate mustesc sub coperțile ei…
–       Atunci mă înțelegi când spun că unele
cărți devin mai bune odată cu trecerea timpului…Sunt ca vinul de calitate!
Mereu descoperi noi fațete și vezi alte perspective, doar să-ți dorești…
–         
Mai ții minte ce carte a avut același
impact asupra noastră?
–         
Cred că da! Siddhartha – Călătoria spre Soare- Răsare a lui Herman Hesse, tot din categoria Clasic!
–         
Corect! Ce polemici am avut atunci….E
una din cărțile de suflet!
–         
Păi, când se vorbește despre viață ca
drum inițiatic, se mai iscă mici controverse…
–         
Căutarea adevărului, ascultarea,
iluminarea sunt căi spirituale la care nu au acces decât cei inițiați! Mi-e așa
drag Siddhartha, pentru că mă regăsesc în căutările lui, e un fel de alter ego
al meu…
–         
Ce frumos! Contemplarea naturii și a
oamenilor, poate fi o revelație. Trebuie să ai tărie sufletească pentru a putea
renaște, pentru a deveni un om nou…
–         
Hai, că iar ne-am apucat să filozofăm!
Ce haioase sunt șosetele tale! Acum observ! Au și fundiță! Ia vino la mine în
brațe să-ți povestesc ceva! Îmi plac și pijamalele tale cu motive de iarnă!
Vino mai aproape!
–         
Din ce categorie face parte povestea?!?
Sunt curioasă!

–         
E un mister total! Hai să așteptăm
Crăciunul împreună! Vrei???
Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2016!

Denim, regele jeans

A
fost odată ca niciodată, un rege albastru, frumos și intuitiv, numele lui fiind
Denim. În toată împărăția domnea calmitatea, liniștea și armonia. Regele Denim
era vestit pentru capacitatea lui de a rezolva conflictele și de a înfrumuseța
aspectul unui outfit, croind din materiale diverse, adevărate opere de artă.
Oamenii erau extrem de fericiți atunci când puteau purta una din creațiile
acelui rege minunat. Nuanțele de albastru mai deschise erau preferate pentru
crearea hainelor ce bucurau atâtea suflete, dar era folosit și albastrul
închis, griul, negrul sau alte culori mai tari, cum ar fi roșu sau verde. Colabora
cu o firmă care se respecta, Answear
și încerca să se reinventeze mereu, adorând combinațiile atât simple, cât și
extravagante, asortând țesătura pentru care era vestit la orice piesă din
garderoba supușilor săi.
Se
zvonise că cei care poartă albastru sunt firi mai creative, cinstite, cu
discernământ, imaginație bogată și intuiție. Albastrul are o energie a lui
proprie…De aceea, majoritatea oamenilor veneau și apelau la regele croitor
pentru crearea unor jeanși albaștri, cu formă conică, dreaptă, clopot, tun,
boyfriend, îngustă, liberă sau modelul basic, însă cererea era prea mare. Regele Denim
era răbdător cu fiecare și imprima acea notă de originalitate fiecărui articol.
Era fericit când reușea să creeze lucruri care ofereau plăcere. Nu se plimbase
în van prin lumea aceasta mare și nu urcase pe podiumurile din New York,
Milano, Paris sub diverse forme, fiind cunoscut pentru versatilitatea lui și spiritul
inovator. Astfel, creațiile sale porneau de la clasicii jeanși din denim, avea și
piese brodate, peticite sau uzate, chiar rupte, crease și rochii sau costume
bărbătești, fuste mini sau maxi, fiind preferat atât în combinații simple cât
și sofisticate. Era o vedetă în adevăratul sens al cuvântului, iar când s-a
hotărât să organizeze un concurs pentru a se stabili care este cel mai
rezistent, fiabil, sustenabil proiect pe care l-a realizat în materie de haine,
toți supușii au apreciat și s-au înscris. Premiul cel mare era realizarea unui
outfit complet din denim, unic și senzațional. Fete, băieți, femei și bărbați,
de toate vârstele, au venit să se înscrie în acel concurs inedit, iar regele
de-abia aștepta prezentarea fiecăruia. Cu o seară înainte nici nu a putut
închide ochii din cauza emoțiilor și a curiozității. Dar, iată că ziua cea mare
a venit și s-au adunat toți, cu mic, cu mare, să sărbătorească cel mai reușit
articol din denim. Prima care s-a prezentat a fost o fetiță scumpă, de vreo
patru ani.
–         
Bună ziua, mărite rege! Am venit să
vorbesc despre fusta albastră din denim pe care am primit-o cadou de la nana
mea. A fost una din cele mai frumoase zile. M-am simțit ca o prințesă și am
purtat-o cu drag, atât la aniversări și petreceri, cât și la joacă. E foarte
rezistentă și a rămas ca nouă… Mi-e la fel de dragă ca și rochia gen salopetă din denim,
primită tot cadou. Alerg toată ziua pe afară și nu mă satur de ele…

–        Fetițo, numai un articol avem voie să prezentăm!
au început să strige nerăbdători, ceilalți participanți….

–         
Liniște, vă rog! a tunat regele Denim,
iar rumoarea s-a potolit… Nu e cazul să fiți răutăcioși! Următorul…
–         
 Măria Ta, vin să-ți prezint cel mai rezistent
articol din denim: jeanșii! a spus o tânără cu voce suavă. Sunt preferații mei!
–         
De ce, mă rog?!? se uită neîncrezător
regele la domnița timorată.
–         
Am să vă explic imediat, dacă îmi
permiteți!
–         
Te rog! continuă regele imperturbabil.
–         
De mulți ani folosesc această țesătură
pe care Măria Voastră a adus-o aici. Jeanșii sunt cei care mă însoțesc peste
tot. Fie că aleg o pereche de boyfriend
jeans, o salopetă
sau jeanși evazați
care sunt mai comozi și oferă lejeritate în mișcare, fie că prefer într-o
anumită zi jeanșii conici sau skinny, în funcție de împrejurări,
niciodată nu mă lasă la greu.
–         
Ce vrei să spui cu asta?
–         
Vreau să punctez că Street Style-ul a
introdus denimul în colecțiile couture, dar, Măria d-voastră știe mai bine
aceste detalii, iar o femeie poate străluci și purtând acest material, atât
timp cât liniile sunt fin trasate și accesoriile echilibrate. Am purtat blugi pe vârful muntelui și am făcut
trasee de o zi, fără să simt vreun impediment, dar am avut și ocazii deosebite
gen petreceri, unde am accesorizat denimul blugilor
cu pantofi sau sandale cu toc, un top minimalist, sau o centură metalică la o
cămașă elegantă și niște cercei.
    
     Programul zilnic, uneori foarte încărcat, mă
face să aleg forma casual, în care denimul joacă un rol important. Astfel, când
vreau să mă simt mai feminină, aleg o rochie din denim, cu fason drept și mânecă
lungă accesorizat cu o curea din piele sau metalică. Ador denimul! E așa
versatil, iar look-ul memorabil!
–         
Mă simt măgulit cu așa o pledoarie
despre denim! Într-adevăr, acest material fantastic poate fi exploatat și
reinterpretat în mii și mii de forme și combinații! Vă mulțumesc! Următorul…
–      Vreau să insist pe faptul că ținutele
din două sau trei piese din denim, sunt tot mai apreciate! a punctat curajos un
flăcău frumușel.
–         
Poți detalia, te rog?
–         
Cu cea mai mare plăcere! Am ales mereu
două piese din denim, blugii și cămașa, pentru că sunt genul activ și toată
ziua sunt nevoit să fiu în mișcare. Mă simt bine și când circul cu mașina și cu
motocicleta sau atunci când practic echitația, în timpul liber.

    
     Meseria mea, de
fermier, implică diverse activități care duc la uzarea hainelor, dar, denimul
nu m-a dezamăgit niciodată. Întâlnirile de afaceri au fost mereu apreciate și
datorită look-ului, atunci când pe lângă cămașă și blugi am adăugat o vestă sau o geacă, tot
din denim.
–         
Interesant! Chiar mă bucur să aud că
acest material este așa iubit! Următorul…
Și
așa s-au perindat toată ziua oameni de diverse vârste și cu ocupații diferite,
fiecare încercând să-l convingă pe regele jeans că articolele lor sunt cele mai
rezistente și cele mai apreciate. Misiunea regelui devenea cu atât mai grea,
pentru că, fiecare supus prezenta denimul nu doar ca pe un material
confortabil, un joc al proporțiilor și formelor, ci și ca pe ceva absolut
necesar în viața de zi cu zi. Spre finalul zilei, regele privea cu mândrie spre
supușii săi, iar, când verdictul a fost anunțat, toată lumea a amuțit.
–         
Dragii mei, din ceea ce mi-ați povestit
am înțeles că denimul face parte din viețile voastre. Mi-e imposibil să aleg
doar un articol care să întrunească cerințele cerute, pentru că, prin felul în
care mi le-ați prezentat, toate sunt la fel de utile și rezistente. Astfel, eu,
Denim, regele jeans, cel care v-am adus această „vedetă”, promit solem, că voi
realiza outfituri, tuturor celor care, astăzi, au venit aici.
Vestea
i-a luat pe nepregătite, iar, după șocul inițial, toți au izbucnit în râs și
s-au decretat trei zile și trei nopți de petreceri. Regele și-a ținut
promisiunea și în fiecare zi mai oferă câte o surpriză unui supus de-al său,
instaurând o domnie echilibrată și prosperă, alături de un partener de încredere Answear, care îl ajută să creeze articole inedite.
Articol scris în cadrul SuperBlog 2016!
Fotografiile au fost preluate de pe Answear.

Momente memorabile

Lumina
ireală a lunii iriza străluciri diamantine prin faldurii perdelei… Ochii
de-abia se obișnuiau cu ea, iar contactul cu realitatea era resimțit, deși
mirosul de brad și surpriză plutea în aer. Era Ajunul Crăciunului și gândul
mi-a zburat repede la cadouri. Mă simțeam din nou copil, iar tălpile goale pe
parchetul rece erau la fel de nerăbdătoare, ca acum mulți ani… Ele refuzau să
asculte de adultul care le coordona și alergau spre bradul frumos împodobit din
sufragerie. Sufletul era la fel de gâtuit de emoție, ca în copilărie și retrăia
de câteva ori pe an, niște momente memorabile, deși din perspectiva adultului
responsabil și încorsetat în dogme.
Am
uitat să fim noi înșine? Singuri ne îngrădim, ne stabilim niște limite, din
dorința de a nu cădea în ridicol sau a nu fi judecați, deși, câteodată, e așa
de bine să redevenim copii, fie măcar pentru câteva clipe… Crăciunul cu
predilecție, Revelionul și încă câteva sărbători, au darul să mă arunce în acea
atmosferă unică, plină de surprize frumoase și oameni dragi, care îmi amintește
cu nostalgie de copilărie și redevin, preț de câteva momente, un copil pus pe șotii.
Prima
zi de Crăciun am petrecut-o mereu în familie, iar celelalte două, la prieteni
și rude. Aveam niște prieteni care își sărbătoreau ziua onomastică, de Crăciun
și eram mereu invitați să petrecem alături de ei. Anul acesta ne-au avertizat
că au niște surprize inedite pentru noi. Trepidam de nerăbdare, mai ceva ca
niște copii, la gândul că ceva frumos era programat pentru a doua zi de
Crăciun. Când am deschis ușa gazdelor noastre, mare ne-a fost mirarea să
observăm casa plină de invitați, adulți și copii deopotrivă, toți cu zâmbetul
pe buze și în haine de sărbătoare. Ne-am integrat repede în atmosferă și a
început distracția. Încă de când am venit, ne-a atras atenția și altceva nou,
în mijlocul living-ului, ceva ce semăna cu un televizor de ultimă generație care
avea și o cameră video alăturată, tronând pe un postament alb, impunător.
Majoritatea invitaților deja roiau în jurul lui și începuseră să se posteze în
fața lui, încercând tot felul de instantanee, care mai de care mai acrobatice
și care stârneau hazul celorlalți. 
Evident că și noi am fost acaparați de
agitația aceea și ne-am apropiat să vedem despre ce este vorba.  Era un display alb, de dimensiuni mari, cu
touch screen, conectat la un aparat foto, nu cameră video, cum crezusem inițial
și o imprimantă de ultimă generație care beneficia de un suport specific.

             

Ceea
ce era incredibil de amuzant, era momentul dintre fotografieri, în care
invitații, în număr cât de mare, se puteau desfășura în propriul element, un “live view”, în care se vedeau ca
într-o oglindă, iar fiecare putea folosi aplicațiile PartySnap, aceasta este denumirea dispozitivului minune, care erau niște obiecte
virtuale pe care le adăugau, la fel ca la telefoanele mobile tactile. Era clar că nu
mai văzusem așa ceva și ideea ne-a plăcut la fel de mult ca și celorlalți
invitați. Până și dansul, muzica, erau acum pe locul doi, pentu că fotodivertismentul alături de prieteni era mult mai incitant. Ineditul situației și ipostaza de a
deveni fotograf amator, devenise foarte atrăgătoare, iar gazdele noastre
ajunseseră să se roage de noi să mai luăm loc pe la mese ca să servim câte ceva.

Ne-am
simțit extraordinar folosind aplicațiile PartySnap, care, deși nu
este o cabină foto
, a realizat instantanee pe care am putut să le
trimitem pe e-mail, direct pe rețelele de socializare sau să le imprimăm ca
fotografii obișnuite (10 x 15 cm) sau magnetice. Faptul că am reușit să aplicăm
diverse emoticoane amuzante sau desene haioase, peste imaginea de fond, ne-a
binedispus foarte mult și a transformat această experiență în ceva unic,
memorabil.

Un alt moment memorabil a fost descoperirea fundalului verde, care permitea
integrarea noastră, a invitaților, în oricare dintre cele șase peisaje alese
pentru specificul evenimentului. Dacă ne doream să avem fundalul Turnului
Eiffel sau al Londrei, era de ajuns să anunțăm organizatorii în prealabil și
totul devenea realitate. De asemenea, se puteau personaliza fotografiile cu
logo-ul sau tematica evenimentului, acestea erau protejate contra razelor UV și
a lichidelor, iar experiența devenea și mai memorabilă.
Cred
că nici un invitat nu a ratat trecerea prin fața dispozitivului PartySnap,
atât copiii, cât și adulții, ducând divertismentul la o altă dimensiune, prin
intermediul fotografiilor memorabile realizate la fața locului. Sunt convinsă
că îmi voi aminti mult timp de acum încolo acest Crăciun, nu doar pentru că am
fost alături de oameni dragi, ci și pentru că a fost ceva inedit. Atunci mi-a
venit ideea de a folosi această formă de divertisment la niște nunți și
botezuri pe care le aveam în program.

Voi
sugera și altor prieteni să încerce această experiență unică prin care se creează
momente memorabile și socializare. E un bun prilej să cunoști și latura ludică
a fiecăruia dintre cei prezenți, capacitatea lor de a interacționa și în alt
mediu și context, iar legăturile care se creează sunt astfel mult mai trainice.
Încercați și voi!
Articol scris în cadrul SuperBlog 2016!