Lună: octombrie 2013

Visul unei genţi de damă

Încă de la primele senzaţii a simţit acel ritm tumultuos ce caracterizează fiecare lucru nou! E un fel de magie, de avânt şi frenezie ancestrală! Toate femeile o atingeau, o admirau şi-i lăudau frumuseţea! Atingerea era ca de catifea, uneori diafană ca mătasea. Se simţea o regină neîncoronată! Totul era ca un vis! Ireal, incredibil şi spectaculos!
Toţi visăm, uneori mai mult, alteori mai puţin, mai frumos sau mai puţin frumos! Uneori subconştientul cumulează prea multe informaţii, iar conştientul nu e capabil să le preia pe toate. O geantă poate visa, oare ?
Cunoaştem semnificaţiile viselor din punctul de vedere al oamenilor. De exemplu, cel ce visează o geantă e posibil să întâmpine dificultăţi din partea laturii feminine a identităţii sale, însă se poate folosi de aptitudinile sale sociale pentru a reuşi să facă faţă oricărei provocări ivite.
Pierderea unei genţi sau a unui portofel, în vis, e sinonimă cu deziluzia de sine.
Geanta mai are şi altă simbolistică, de exemplu înseamnă necunoscutul, ocultul. Astfel, depinde de posesorul visului dacă „îşi va deşărta sau nu desaga” pentru a se folosi de conţinutul ei.
E frustrant mereu visul în care pierdem ceva, mai exact o geantă şi ştim sigur că acolo se aflau cam toate cartoanele importante din viaţa noastră: buletinul, cardurile, permisul de conducere. Este posibil ca această pierdere să semnifice însăşi lipsa propriei identităţi, atât în lumea astrală, cât şi în cea fizică.
Omul poate accesa un continuum spaţio-temporal pentru a trăi sau retrăi un segment din viaţa lui, totul petrecându-se în vis. Dar o geantă, poate avea vise ? Revin la aceeaşi întrebare.
Visele sunt de fapt viaţa pe care nu am trăit-o! Cred că şi o geantă are dreptul la vise! Indiferent de culoare, mărime, model sau material, orice poşetă feminină – permiteţi-mi să restrâng cercul de opţiuni – visează să fie altceva. De ce ar fi ele altfel decât oamenii? De ce să nu aibă momente în care să refuze să ascundă toate acele obiecte personale, produse de make-up, bani şi acte? Oricât de practică ar fi, cu mai multe compartimente şi oricât de aspectuoasă, orgoliul va striga: Pot şi mai mult!
De ce să rămână la statutul de accesoriu? Era o fire voluntară, ambiţioasă prin definiţie şi da, visa să reuşească în viaţă!
Se privea, în vis, într-o oglindă, ce-i reflecta clar frumuseţea: era roşie, cu un singur compartiment şi un buzunar mic cu fermoar. Pe partea exterioară, în faţă, avea o clapetă, cât şi un buzunar cu fermoar. Accesoriile erau argintii, materialul era din piele naturală, iar bareta reglabilă. Oricine ar fi văzut-o, o putea considera achiziţia cea mai potrivită! 
sursa foto
Însă ea avea alte idealuri. Momentan, nu-şi dorea să atârne pe vreun umăr sau în vreo mână. Era prea tânără! Poate era ceva trecător! Dorea să exploreze lumea, să simtă gustul aventurii până în cea mai intimă cusătură şi apoi, mai vedea! Luase naştere din multă dragoste, în mâinile unor oameni dăruiţi şi inimoşi. Reeija este numele firmei şi calitatea este sloganul ei!
De ce, atunci, acest vis? Poate pentru că-şi dorea să fie diferită, independentă, să fie liberă, non-conformistă? Ce mai, avea aspiraţii înalte ! Dar, nu avea toate acestea? Visa să fie perfectă, să semene cu o valiză plină de vise, de magie, iar la un simplu declic să scoată la iveală un spaţiu suficient de încăpător pentru joaca oamenilor. Acolo, în acea valiză plină de vise ar putea fi păstrate seninul cerului pentru zilele prea înnorate, un soare luminos şi cald gata pregătit după ploi interminabile, zâmbete voioase pentru a alunga tristeţea de pe chipul oamenilor, cuvinte frumos crescute pentru a creea starea de bine şi poate un şifonier plin de haine necesare fiecărui anotimp. În felul acesta ar fi devenit nu numai idealul femeilor, ci şi al bărbaţilor! Dar, oare nu era un ideal destul de rotund şi frumos?
Avea şi zile în care visa că este o barcă cu pânze colorate ţesute din aripi de fluturi. 
sursa foto

Uneori era un balon de săpun multicolor ce zboară hoinar ca gândul, din lumea viselor.
sursa foto
Alteori se visa un copil îmbufnat, cu obraji prea roşii de dorinţe sau scăldaţi de inocenţă. Visele în care era o zână pe mal de râu, o iele vrăjită cu rochie din abur şi ţesută cu fir străveziu, stăruiau uneori. 
Avea şi nopţi în care se visa o fată cu părul bălai ce ţine un jurnal asiduu şi se răsfaţă citind în timpul liber. Ce vise ciudate! 
Apoi, zorii zilei îi dădeau din nou bineţe şi revenea la rolul ei foarte important din viaţa oamenilor. Înţelese în cele din urmă, că putea fi toate acestea la un loc, cu puţină imaginaţie! Stăpâna ei o iubea şi avea o grijă deosebită pentru fiecare detaliu. Acest ritual zilnic o făcea să fie euforică şi acea pată de culoare necesară pentru o ţinută impecabilă!
Poşeta, se ştie, e vedeta ţinutei! Şi e de preferat să se armonizeze cu stilul purtat. Fie că este casual, office, handmade, elegantă, tematică sau aristocratică, artsy va împrumuta ceva din personalitatea celei ce o poartă şi uneori, mai trebuie şi asortată. Până şi felul în care sunt aranjate toate obiectele în interiorul ei, vorbeşte despre acea simbioză care se creează între o poşetă şi o femeie. O poezie, o muzică feerică!
Se privi de data aceasta cu adevărat, obiectiv, în oglinda din holul casei şi se recunoscu pe ea, cea din vis. Era acea valiză plină de vise, însă alura era mult mai zveltă şi elegantă! Era roşie, sofisticată, perfectă pentru scopul de a bucura o femeie, de a-i ascunde secretele, de a o proteja de lume. Începuse să-şi accepte identitatea, dovadă că începuse să se maturizeze! Îi plăcea ce vede în oglindă! Chiar avea forma, culoarea, atitudinea potrivite şi era cochetă! Era o cuceritoare! Îşi admira lucrătura şi trimitea constant bezele…

sursa foto

Era geanta din piele naturală Yvonne şi acum îşi dorea să fie doar visul unei femei! Toate genţile de damă de la Reeija îşi doreau acest lucru!
Se reinventase suficient, iar acum porni mândră pe umărul femeii ce o iubea aşa cum este, în căutare de noi senzaţii!

Text scris pentru competiţia Superblog2013, proba numărul 7! Vă salut cu drag pe toţi! 🙂

De strajă în vacanţă la Straja

„Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi
Cu stelele bolţii albastre,
În leagănul vostru de codri şi stânci
Dorm toate poveştile noastre.
Alături de şoimii cu ochii aprinşi,
Din tainica voastră dumbravă,
Se-nalţă-ndrăzneţe-n lumina din cer
Şi visele noastre de slavă.
În voi îşi deşteaptă plânsorile ei
Frumoasa mea ţară săracă,
Cu braţe lipsite de-al luptei fior
Şi buze ursite să tacă.
La voi vine jalea-i când vifor păgân
Purcede strigarea să-i frângă,
În cântec o schimbă pădurea de brazi
Şi-n lume-o trimite să plângă.
La voi mă îndrumă-n cărările ei
Şi biata mea soartă pribeagă,
Pădurea cea veşnic lipsită de somn
Mi-e sfântă şi-atâta de dragă.
Cântarea măiastră din codrii cărunţi
Dă strunelor mele povaţă,
Şi-o mândră poveste strivită de vremi
Truditul meu suflet învaţă.”
În munţi – Octavian Goga
Poteca maronie era tivită cu un chenar de ierburi încâlcite ce-și legănau cosițele despletite în bătaia molcomă a vântului. Toți cei care pășeau cu rucsacul în spate ascultau liniștea pădurii maiestoase și trosnetul surd al crengilor muntelui pe spinarea căruia ne aflam. Urmăream cu atenție orice mișcare şi ascultam orice zgomot ce ar putea să ne anunțe de apropierea unei jivine nu prea prietenoase.
Soarele se revărsa peste ierburi și printre crengi, cu oarecare greutate, pentru că, coroanele dese ale copacilor formau un zid impenetrabil, iar în umbra de dedesubtul lor ce se formase pe ici pe colo, foiau insectele, furnici şi gângănii fără număr ce se chinuiau, ca și noi, să înainteze, mişcându-şi mulţimea picioarelor firave. Fiecare porțiune pe care înaintam era o altă redută cucerită. Glasul muntelui ne striga și ne chema tot mai aprig cu cât orele fugeau pe cadranul timpului. Eram patru temerari, ce aminteau vag de cireșari, pentru că exploram pădurile şi munții într-o aventură mereu nouă. Poteca ce se curba în fața noastră şi drumul pieptiș cu greutatea rucsacului în spate, precum și splendoarea ce se înfățișa în jurul și în fața noastră ne impunea să fim tăcuți şi să admirăm în liniște muntele. Picioarele obosite din bocanci dădeau semne de renunțare şi am hotărât să căutăm o cabană sau o vilă, cât mai grabnic. Din zori de zi mergeam pe acel traseu, făcusem deja un popas pe la amiază pentru a mânca, dar, acum era timpul să ne gândim la odihnă și la răcoarea nopții, care ca o pisică hoțomancă, se furișa spre noi.
Simțeam broboane de sudoare pe tâmple şi ceafă, iar rucsacul îl simțeam ca pe un bolovan de moară. Aveam două opțiuni: să înnoptăm la refugiul care se afla pe creasta muntelui, de unde dimineață vom admira un răsărit memorabil, sau să mergem în pas vioi pentru a ajunge la o vilă mai îndepărtată, unde ne așteptau paturi confortabile și mâncare caldă. Am ales a doua variantă, pentru că paturile confortabile şi mâncarea caldă păreau atât de potrivite după o zi istovitoare. Ne gândeam la răsăritul şi peisajele din zori care pot fi savurate şi din balconul unei vile, iar focul din vreascuri pe care l-am încropit  într-o mică pauză, în inima munţilor, ne-a oferit un ceai cald şi ne-a îndemnat spre locaţia prietenoasă, Vila Alpin din Straja. Muntele bărbos a început apoi să ne spună povești, nouă, celor care moțăiam pe lângă foc, iniţial şi apoi mergeam în pas vioi, povești despre bunii şi străbunii noștri care i-au folosit pădurile şi protecția în calea inamicilor, salvându-i de nenumărate ori de la înfrângere, povești despre ciobanii care îşi mână oile la păscut pe pășunile cu iarbă grasă şi bună şi care cântau doine din fluier, despre haiduci şi proscriși, sau despre copiii hoinari şi excursioniștii ocazionali ce se reîntorc mereu pentru a-i admira frumusețea şi semeția.  Drumul până acolo a fost de vis, iar pensiunea de la Straja ne-a apărut veselă şi primitoare, tocmai ceea ce ne doream.

sursa foto
La cota cea mai înaltă a vârfului Straja, la 1868 m. din Carpaţii Meridionali, munţii Retezat se înalţă maiestoşi şi se simte o legătură energetică puternică. Faptul că poţi ajunge şi într-un loc fantastic unde s-au jertfit înaintaşii noştri, numit Crucea Eroilor, la un lac de acumulare sau la Schitul Straja te îndeamnă să colinzi şi să explorezi neîncetat. Obiective turistice şi trasee provocatoare! Exact pe gustul nostru! Peisajul este de vis, iar noi, ne propusesem să revenim în zori pentru a ne continua traseul. Deocamdată am ales să ne odihnim la Vila Alpin din Straja aflată într-un decor natural ireal. Cazarea la Straja părea varianta ideală pentru noi. A contat foarte mult că această vilă ne putea oferi nişte facilităţi pe care ni le doream mult, adică restaurant propriu cu mâncăruri tradiţionale, noi fiind nişte gurmanzi, centrală termică şi apă caldă permanent, centru de închirieri echipament sportiv, restaurant, bar, sală de conferinţe, internet wireless. Pentru toate gusturile şi dorinţele! Iarna sunt nişte pârtii de schi cu dificultate diversă: uşoară, medie sau dificilă care te îndeamnă la noi aventuri, chiar dacă nu eşti un schior tocmai priceput. Telescaunele şi nocturnele sunt un atu, iar tunurile de zăpadă asigură o pârtie funcţională tot timpul. Deja vacanţa de iarnă o aveam programată tot acolo, poate într-un grup mai numeros. Merită să stai de strajă în vacanţă la Straja în orice anotimp! Să admiri peisajul, să faci drumeţii, să explorezi împrejurimile, să te relaxezi…
Un weekend la Straja te deconectează şi te îndeamnă să alegi mereu libertatea din natură, aerul curat şi nişte facilităţi minunate.
Parfumul muntelui este mereu pentru mine proaspăt, ozonat, culoarea verde evidențiindu-l. Este parfumul aventurii, al explorării, al unui nou început, parfum de vacanță şi prietenie, de foc de tabără şi ceai cald, de povești cu iz istoric şi mitologic şi de încrâncenate încercări pentru a-i cuceri piscurile.
Text scris în cadrul competiţiei Superblog 2013, proba 6. Vă salut cu drag pe toţi! 🙂

Aventuri cu miez şi lapte

Îşi aducea aminte cu nostalgie de zilele în care era doar o idee şi atât. Maeştri pricepuţi în arta culinară au experimentat, au inovat şi au dat naştere unei pasiuni noi, gurmandă de la origini, cu miez şi gust intens de lapte.
Totul a început într-o căbănuţă de la munte, la Codlea, lângă Braşov, cu doar trei angajaţi, iar acum familia Delaco, căci despre ea e vorba, numără 300 de membri. Obiectivul principal a fost clar încă de la început: calitate şi savoare. Iar încurajarea viselor şi a pasiunilor sunt adiacente acestui obiectiv rotund, frumos. Brânza face parte din viaţa noastră şi un stil de viaţă echilibrat, sănătos presupune şi o alimentaţie de calitate. De aceea, sunt fan brânză, declarat!
Se foia neliniştit în farfuria de sticlă albastră şi tremura din toate încheieturile, stânjenit de mulţimea din jur şi de răcoarea nefirească. Simţea nevoia să-şi etaleze atuurile, să facă o piruetă ameţitoare sau, pur şi simplu să se umfle de bucurie că era aşa de iubit! Fraţii şi surorile lui i-au trimis un feed -back pozitiv în urma ultimei petreceri din familia care îl găzduia. I-au povestit tot cu lux de amănunte, detalii picante, atunci când a poposit pe blatul din bucătărie, după ce fusese plimbat de pe rafturile de la supermarket şi prin maşină. Senzaţia că ar fi puţin claustrofob, atunci când a fost înghesuit cu alte produse într-o sacoşă improprie, a dispărut ca prin farmec când a văzut lumina caldă din bucătăria în care a fost depus. Glasuri cristaline şi jucăuşe l-au strigat din toate colţurile:
– Bună! Cine eşti? a strigat o roşie curioasă.
– Ce frumos eşti! Alb imaculat şi rotund! a adăugat un ardei portocaliu.
– Eşti ca un fulg dolofan! a mai spus o ciocolată amăruie, expertă în atmosfera de Crăciun.
Copleşit de aşa atenţie, uşor stânjenit, s-a inhibat iniţial, până i-a venit în ajutor laptele pentru cafea:
– Este de al nostru! E din familia noastră! De aceea e aşa de alb şi frumos!
– Da! Da! E de-al nostru! au strigat entuziasmate trei bucăţi de mozzarella topite pe pizza.
– Vă mulţumesc pentru călduroasa întâmpinare! prinde curaj personajul. Daţi-mi voie să mă prezint: Sunt miez de lapte! Noul membru, cu drepturi depline, al familiei Delaco şi toată lumea spune că sunt cea mai tare invenţie de la roata de caşcaval încoace! Gustul meu e inconfundabil şi greu de descris! Ceva între mozzarella italienească şi urda românească! Am mulţi fani! Dau autografe zilnic şi poposesc cu drag în multe bucătării pentru a mă juca şi a face inovaţii.
sursa
– E tare băiatul! adaugă invidioşi doi castraveţi dintr-un colţ.
– Miezule de lapte, bine ai venit! l-au întâmpinat două glasuri piţigăiate. Suntem surorile tale! Ai dreptate în tot ce ai spus! Acum trei zile a fost o petrecere, iar noi am fost vedetele! Stăpâna casei ne iubeşte şi vorbeşte cu noi mereu, aşa de frumos! Ne foloseşte în combinaţii variate şi uneori exotice, iar noi suntem în culmea fericirii!
– Vorbiţi serios? Înseamnă că eu voi fi la fel de apreciat la următoarea petrecere. Am auzit că peste două zile va fi ziua copilului şi va veni o armată de pofticioşi mici!
– Fii sigur că vei avea şi mai mulţi fani! Cel mai mult ne plac senzaţiile celor care ne gustă! Ochii li se micşorează de plăcere, iar limba face curse nebuneşti pentru a stopa surplusul de salivă rezultat în urma degustării! E super distractiv! Sunetele pe care le folosesc, de la simple plescăituri, până la oftaturi din rărunchi sau suspine alintate, sunt şi mai amuzante!
– Ce bucurie! De-abia aştept! Ce feluri de mâncare aţi mai îmbunătăţit?
– Data trecută s-au pregătit nişte frigărui cu somon şi miez de lapte natur la 75 de gr. şi sos pesto apreciat extrem de doamne, grătar de păstrăv cu salată serioasă, tot cu miez de lapte natur, dar la 120 gr. votat în mare de domni, pacheţele de primăvară şi tartine de dovlecel asezonate cu nelipsitul miez de lapte, iar copiii au ales salata de fructe cu ingredientul cheie: brânza Delaco Miez de Lapte Natur 3x75gr. Petrecerea a fost un succes total!
– Sunt extrem de fericit că am nimerit în aşa casă! De-abia aştept să bucur alţi oameni! De fapt, acesta e obiectivul nostru suprem: să fim savuraţi până la ultima bucăţică! 
Tumultul de emoţii ce l-a cuprins a fost repede uitat şi calmat după ce stăpâna l-a aranjat frumos în frigider. Acum, se afla lângă o mulţime de produse, fiecare în parte, pline de mândrie şi cu potenţial, dar el vorbise cu suratele şi era sigur de succes.
– Pssss! Pssss! se auzi insistent. Unde eşti frate? o voce baritonală întrebă. Miezule de lapte, ştiu că eşti aici!
– Da! Cine mă strigă?
– Sunt eu, crema de brânză ceva fin şi cremos din familia minunată Delaco!
– E cam întuneric şi nu te pot depista după glas! se împinge nerăbdător miezul spre dreapta.
– Ce neruşinare! Ce tupeu! Unde vrei domnule să ajungi? spuse arţăgoasă şunca presată.
– Vreau să ajung la fratele meu! Avem de purtat o discuţie serioasă!
– Ai impresia că eşti pe bulevard? Aici sunt nişte reguli clare! Fiecare stă în farfuria sau recipientul lui! tună şi borşul din oala cu capac.
– Îmi cer scuze dacă deranjez, dar trebuie să fim toleranţi! Familia este importantă, iar legăturile trebuie întreţinute!
– Ştii ce, flăcău? Gura mică! Sunt mai veche decât tine pe la petrecerile astea şi nu mă umflu atât! Eşti prea euforic! Stai în banca ta! completă cu sămânţă de scandal şi friptura din vasul yena.
– Ia lăsaţi băiatul în pace! Vrea doar să vorbim! Astupaţi-vă urechile şi lăsaţi cancanurile pentru mai târziu! Spune, dragul meu!
– Eram doar curios să aflu ce menu se pregăteşte pentru petrecerea următoare şi cine vor fi vedele!
– Euforie adolescentină, cum spuneam! mârâi friptura nervoasă.
– Ignoră răutăţile, miezule! Eşti prea fraged şi inocent pentru ele! Suntem în top, oricum! Noi vom fi vedetele, chiar dacă alţii vor să se impună cu forţa! Stăpâna are multe feluri de mâncare în care vom fi ingredientele surpriză! Eu, voi poposi într-o lasagna cu spanac, elegantă şi savuroasă! Iar tu, dragul meu, vei armoniza un cheesecake cu brânză 0 % grăsime! Va fi un blat pufos din chec, sos de ananas, piersici la grătar şi nuci prăjite. Un deliciu! Fresh şi sănătoase! Am auzit planurile dimineaţă, când erau notate pe caiet!

– Brânzovenescu se crede mare isteţ! Ţine lecţii de viaţă! Ce să-ţi povestesc! şuieră printre dinţi friptura.
– Invidia îşi arată colţii! Oamenii au început să aprecieze alimentele sănătoase şi care dau savoare mâncărurilor! E o certitudine! se auzi un glas din stânga.
– Cine e acolo? întrebă curios miezul.
– Sunt brânza Emmentaler!
– Ai dreptate, frate! completară la unison triunghiurile de brânză topită.
– Hai mai bine să votăm! Să vedem câţi suntem din aceeaşi familie! propuseseră feliile de caşcaval Sofia, tot de la Delaco.
– Un vot democratic ar reduce la tăcere pe toţi grandomanii şi sclifosiţii! accentuă şi brânza cremoasă de capră cu verdeaţă.
– Astăzi e una din cele mai frumoase zile din viaţa mea! O zi în care atuurile mele şi ale familiei mele sunt recunoscute! E inutil să mai votăm! Suntem majoritari! Vă mulţumesc, tuturor!
În frigider se lăsă o tăcere adâncă, iar în următoarea dimineaţă, stăpâna casei începu să pregătească felurile de mâncare pentru petrecere.
Să vă mai spun că cheesecake-ul cu brânză 0 % grăsime a fost vedeta petrecerii? Cred că v-aţi dat seama, la cât de inimos a fost miezul de lapte! Toţi cei prezenţi au apreciat varietatea şi gustul şi au devenit fani brânză!
Când mă gândesc la miez de lapte vizualizez un aperitiv plin de calciu, savuros, cremos care poate deveni cu puţină imaginaţie şi fel principal şi desert. Îmi mai vin în minte şi poveşti cum este cea prezentată şi pot spune că brânzeturile de orice fel sunt o sursă continuă de inspiraţie, nu doar la scris, ci şi în bucătărie! 🙂
Text scris în cadrul competiţiei Superblog 2013, proba numărul 5. Vă salut cu drag pe toţi! 🙂